În 1911, o epidemie ucigătoare făcea ravagii în China. Supranumită ”Ciuma Manciuriană”, epidemia reprezintă şi în zilele noastre un motiv de dispută între oamenii de ştiinţă, potrivit
CNN. ”Ciuma Manciuriană” nu a depăşit însă graniţele Chinei.
Măsurile luate atunci de autorităţi au fost similare cu cele de acum: carantina, restricţionarea călătoriilor şi incinerarea persoanelor decedate. Chiar şi aşa, au murit peste 60.000 de oameni doar în nord-estul Chinei.
După ce lucrurile au revenit la normal, conducerea Chinei de atunci, dinastia Qing, a strâns în cadrul unei conferinţe cei mai reputaţi virusologi şi epidemiologici ai vremii. Au fost invitaţi savanţi din Regatul Unit al Marii Britanii, Franţa, Japonia, Rusia şi Statele Unite, iar scopul conferinţei a fost acela de a afla cauza epidemiei şi ce metode trebuie adoptate pentru ca un astfel de scenariu să nu se mai repete.
Conferinţa nu a fost lipsită de acuzaţii având în vedere că zona Manciuria era împărţită între trei mari puteri: era administrată de China Imperială, căile ferate ale regiunii erau controlate de Imperiul Rus, iar porturile erau sub conducerea Japoniei.
În cele din urmă, cercetătorii au ajuns la o concluzie privind origiunea epidemiei: marmotele. Marmotele nu era consumate, însă blana lor era folosită de manciurieni. Astfel, de la blana marmotelor bolnave s-a transmis virusul la oameni.