Nu l-am mai văzut de 6 zile, de când a plecat trăgând calendarul după el. A făcut atunci din 11- 13 şi din joi – sîmbătă. Nici o minune; la Cotroceni săptămâna începe marţi sau miercuri, niciodată înainte de prânz, şi doar în mod excepţional se încheie vinerea (de vreo două ori s-a prelungit până sâmbăta).
Vestea bună e că în al doilea mandat Klaus Iohannis nu se simte mai puţin confortabil decât în primul.
Vestea şi mai bună e că nu ne-a abandonat. Pe site-ul Preşedinţiei, a trasat, cu litere de-o şchiopă, programul nostru: CONTINUAŢI SĂ FIŢI RESPONSABILI! Ce avem noi de făcut: să purtăm masca, să păstrăm distanţa, să nu umblăm creanga, să ne spălăm pe mâini.
Mă frământă o singură întrebare, pe care am şterpelit-o de la un înţelept zen din Era Meiji: ce rost are să conduci o ţară, dacă tu crezi că eşti singura persoană care contează?