O carte pe zi: „Anarhetipul sau… un frate tânăr” de Dorin Liviu Zaharia

Cu foarte mare întârziere semnalăm/prezintăm cartea apărută la Editura Eikon.

Îl mai ţineţi minte pe Dorin Liviu Zaharia – cei din generaţia mea? Sau cei mai tineri ştiţi câteva ceva despre el? Ar trebui să ştiţi multe, pentru că a fost un muzician rarisim.

Dorin Liviu Zaharia (1944 – 1987) a fost un cântăreţ şi compozitor. Îşi scria singur textele. Era poreclit de colegi şi apropiaţi Chubby Zaharia, scris câteodată şi Ciabi, de la numele cântăreţului american de rock and roll Chubby Checker. A fost membru fondator al formaţiei Olympic ’64, cu care debutează în 1964 la Student Club din Bucureşti şi cu care participă la primele două ediţii ale Festivalului Club A (1969, 1971), cu lucrările de operă rock Decameronul focului alb şi Karma-Kalyoga, ambele premiate de către juriul festivalului. În 1970, se editează pe disc single unica apariţie a formaţiei în studioul de înregistrare: Cîntic de haiduc/Ziua bradului de noapte, considerat unul dintre cele mai bune momente ale muzicii rock româneşti. A compus muzica pentru mai multe filme – Nunta de piatră (în colaborare cu Dan Andrei Aldea), Filip cel Bun, Tănase Scatiu, Duhul aurului ş.a. A apărut în filmul Nunta de piatră, partea „La o nuntă”, în rolul flaşnetarului, aşa că aceia care nu l-au cunoscut îl pot vedea. S-a mai spus despre el că a anticipat cu câţiva ani interesul generaţiei flower power pentru cultura indiană şi alte modele de gândire ale Orientului; studiile proprii şi ajutorul lui Ioan Petru Culianu, cu care a fost apropiat, i-au permis introducerea unor astfel de elemente în muzică. Iată şi două scurte caracterizări ale unor mari iubitori ai muzicii acelor vremuri. Florian Pittiş: „Primul care s-a aplecat asupra folclorului şi a structurilor populare el, Dorin Liviu Zaharia, a fost. Ideile sale s-au dezvoltat până la stadiul de concept… Toate spectacolele ulterioare, hippy, au fost începute de el şi de OLYMPIC ’64, dar şi cu alte trupe, individuale. Avea informaţii din foarte multe domenii, a-nceput studii la mai multe facultăţi, neterminând niciuna; un individ de o valoare, gândire şi simţire extraordinare. Orice tip care îl cunoştea era marcat de el, ideile îi curgeau. El apare în filmul <> din 1972”, enigmatic ca în istoria însuşi rockului, lângă patefonul pe care l-a adus la nuntă; comparaţia cu Syd Barrett de la PINK FLOYD e imediată… Ce să mai zic, mi-a fost prieten bun şi am trecut prin multe împreună… (…) A fost un vârf al generaţiei lui, gândind mai repede decât toţi cei din preajma sa. Cu OLYMPIC ’64 s-a lansat în plină <>, nu ca alţii după. Cântau ca PINK FLOYD înainte ca aceştia să apară, făceau spectacole de muzică şi poezie înainte de Jim Morrison şi DOORS.”

Şi criticul literar Dan C. Mihăilescu: „Acest talent fabulos, cuprins cât se poate de limpede, de sălbatic şi halucinant de nebunia divină a vechilor magicieni. Poet, compozitor, simfonist, desenator, povestitor, actor, anarhist, patriot, mistic yoghin şi credincios ortodox, amestec de suprarealism, onirism, budism, rock haiducesc, underground, numerologie şi tot ce furia lui turbionară putea absorbi în frenezia demoniei sale angelice.”

Poate aceste ultime texte vă vor îndemna să căutaţi cartea.

Dan Liviu Zaharia – Anarhetipul sau…un frate tânăr. Editura Eikon. 244 pag.