COMENTARIU Lelia Munteanu. Nepoata lui Trump şi-a scos parte din pagubă şi s-a răcorit

Îl urmăresc cu groază şi cu milă pe Donald Trump. Are simptomele efectelor secundare ale steroizilor care i-au fost administraţi în cocteilul  anticovid. Energia (agitaţia psiho-motorie), euforia şi lejeritatea cu care debitează aberaţii sunt manifestări tipice post Dexametanoză.

 

… Am citit cartea nepoatei sale, Mary Trump (fiica lui Frederick, fratele cel mare, mort în urmă cu aproape 40 de ani). Nu-mi plac nici autoarea, nici cartea. Să scurmi cu tenacitate în cele mai întunecate cotoloane ale istoriei unei familii, propria ta familie, cu satisfacţia de a înşira rufele murdare în văzul întregii lumi, dovedeşte cel puţin un prost gust desăvârşit.

 

Dezmoştenită prin manevrele unchiului său şi convinsă că el i-a împins tatăl spre depresie, alcoolism şi moarte, Mary Trump se jură: „Nu scriu această carte pentru bani sau din răzbunare„. Rămâne fără răspuns întrebarea de ce a dat drumul şuvoiului de dezvăluiri abia acum, la sfârşitul primului mandat, clamând patetic – abia acum: „este vorba, literalmente, despre viaţă şi despre moarte. Eşecurile lui Donald nu mai pot fi ascunse sau ignorate, pentru că ne ameninţă pe toţi (…). Donald mi-a distrus tatăl (…). Nu-i pot permite să distrugă şi ţara”. Prea târziu.

 

Chiar dacă n-au mânat-o în luptă nici banii, nici răzbunarea, nepoata lui Trump şi-a scos parte din pagubă (cartea se vinde în draci) şi s-a răcorit.

 

„Viziunea mea este şi una clinică, instruită, de psiholog” – avertizează. Dar nu poţi încerca să diagnostichezi un om pe care îl urăşti din tot sufletul.

 

Altminteri, nimic memorabil în cartea doamnei Mary Trump. Mai nimic din ce publicul nu ştia sau nu intuia. O însăilare de judecăţi profund resentimentare, care lasă, inclusiv antitrumpiştilor, un gust de cocleală.