O carte pe zi: „Biblioteca de pe Lună” de Francesc Miralles

„La împlinirea a cincizeci de ani de la aterizarea omului pe Lună, Miralles a făcut din satelit protagonistul romanului său, o poveste despre singurătate, izolare, dar şi despre speranţă.“ — Álvaro Soto

Câteva rânduri care pot incita la citirea romanului apărut anul trecut, deci chiar la împlinirea unei jumătăţi de secol de la aselenizare.

Autorul – scriitor, jurnalist şi muzician – s-a născut în 1968 la Barcelona. A urmat iniţial cursuri de jurnalism la Universitatea Autonomă din Barcelona, abandonate după patru luni, apoi de filologie engleză, la care a renunţat după terminarea anului trei pentru a călători, şi astfel a ajuns să trăiască pentru o vreme în Croaţia şi Slovenia în timpul războiului iugoslav, experienţă redată în Café Balcanic (2004). Revenit la Barcelona, a studiat germana la Universitatea Centrală. După absolvire, a făcut un masterat în editare. A coordonat colecţii de dezvoltare personală, semnând şi câteva lucrări sub pseudonim, experienţă reflectată în primul său roman, Barcelona Blues (2005). După ce a obţinut Premiul Gran Angular 2001–2002 cu romanul pentru tineret Un haiku per a l’Alícia, a hotărât să se dedice scrisului. Francesc Miralles a publicat de-a lungul timpului o mare varietate de lucrări de ficţiune şi non-ficţiune – romane, cărţi de dezvoltare personală, cărţi pentru copii şi tineret, thrillere –, singur sau în colaborare, unele fiind recompensate cu premii de notorietate şi traduse în 50 de ţări. A primit mai multe premii. A publicat mai multe romane de succes.

Barcelona a învins-o categoric pe Girona și s-a distanțat de Real Madrid în fruntea clasamentului

Sondaj: Românii își doresc o pensie de 1.000 de euro pe lună, dar încă nu economisesc suficient

Despre cel pe care îl semnalăm astăzi, editorii scriu: ”Francesc Miralles ne invită în viitor, într-o fascinantă călătorie pe Lună, unde magnatul excentric Kumar întemeiază prima colonie umană, Exovillage, menită să devină un centru turistic pentru milionarii lumii. La Barcelona, Verne, filolog specialist în limba sanscrită, este îndrăgostit de ani de zile de Moira, care se află însă în Exovillage, responsabilă cu telecomunicaţiile. Hotărât să încerce imposibilul pentru a câştiga inima Moirei, Verne se va înrola într-o aventură îndrăzneaţă, cu consecinţe inimaginabile. Pentru că pe Lună legile pământene nu se mai aplică, şi nici pământenii din Exovillage nu sunt singuri.”

Şi tot ei, editorii, continuă: „Cum ar putea Verne, un şoarece de bibliotecă ajuns, prin forţa împrejurărilor, <>, să facă parte din echipa primei colonii a oamenilor în spaţiu? Îndrăgostit fără speranţă de Moira, ingineră care lucrează în Exovillage, colonia-staţiune de pe Lună, îşi depune CV-ul şi, culmea!, este selectat să petreacă 18 luni la 384 000 de kilometri de Pământ. Dar nu un post de chelner este vacant, aşa cum îşi închipuie el. Pentru prima oară în viaţă, Verne va avea ocazia să îşi valorifice studiile, să atingă o carte, ba mai mult, să organizeze o bibliotecă, fapt care, pe Pământ, a devenit imposibil, hârtia fiind interzisă. Luna ar putea fi un paradis, dar Moira şi-a găsit deja pe altcineva, depresia face ravagii printre angajaţii coloniei, inexplicabile unde electromagnetice perturbă comunicaţiile, iar în străfunduri sunt închise creaturi misterioase. Înţelepciunea cărţilor şi un bătrân personaj exotic îl vor ajuta pe Verne să-şi găsească drumul spre un posibil <>.”

Nu este incitant ce aflăm?

Mai ales că totul se petrece într-un viitor destul de îndepărtat…

Francesc Miralles – Biblioteca de pe Lună. Traducere din spaniolă de Tudora Şandru Mehedinţi şi Lavinia Similaru. Editura Humanitas Fiction, colecţia Raftul Denisei. 263 pag.