Neagoe Basarab către fiul său Theodosie şi celelalte beizadele, în zorii secolului al XVI-lea:
„Şi iarăşi, voi, fiii mei şi unşii lui Dumnezeu, iată cât am putut eu să vă învăţ cum se cuvine domnului să-şi orânduiască dregătorii, când vrea să pună pe cineva în dregătorie pe potriva sa. Astfel, se cuvine, dacă vreţi să aşezaţi pe dregătorii voştri în dregătorii, nu după făţărnicie şi după înrudire. Pentru că, dacă unii vor avea o mulţime de rude sau dacă vor fi unii dintre rudele voastre, atunci să daţi o dregătorie mai mare celor ce vă sunt din familie sau celor care vor fi rude ale domniilor voastre? Pentru că celui ce este domn adevărat nu i se cuvine să aibă rude, ci numai slugi drepte. Iar pe slugile care sunt mai sărace şi se vor trudi pentru voi cu slujbă bună şi dreaptă voi să le daţi înapoi şi să aveţi grijă numai de cei din familie şi de rudeniile voastre? Sau de vor zice alţii astfel:
Într-adevăr, dacă cei de neam mare sau dintre rudele voastre sau dintre fiii de boieri vor fi buni şi destoinici, este bine să fie aceia în dregătorii. Nu am spus că va fi rău, ci e bine să fie aşa, pentru că li se cuvine lor să fie, şi a fost şi mai înainte.
Însă pe cei săraci care se trudesc cu slujbă vouă, pe aceştia nu-i puneţi mai prejos de fiii de boieri, ci să fiţi aproape de dânşii, pentru că şi de aceştia veţi avea nevoie cândva, după cum le va fi cu putinţă cu mîinile lor. Dacă va fi dintre aceştia săraci unul mai bun decât cei de neam mare sau dintre rudele voastre sau dintre fiii de boieri, să nu daţi locul cel mai de cinste cu părtinire celor nevrednici, ci daţi-l celui vrednic, chiar dacă este sărac, şi va păzi dregătoria cu cinste”.