Marian Staş îţi vorbeşte despre cum putem face şcoală pe bune în România lui 2021, despre temerile reînceperii şcolii, dar şi despre vaccinarea profesorilor. Ieşim din pandemie mai imunizaţi, dar cu mai mulţi analfabeţi funcţionali? Cultivă şcoala românească un sistem de valori de secol XXI?
Retincenţa unora dintre profesori la vaccinare a stârnit discuţii aprinse în spaţiul public. Marian Staş, expert în educaţie, preferă să vadă partea plină a paharului şi anume pe acei colegi de breaslă care au susţinut şi promovat într-un mod firesc şi franc vaccinarea.
„Mai degrabă, aş întoarce argumentul către cei care doresc să se vaccineze şi care promovează mesajul vaccinării din interiorul breslei. Întotdeauna sunt şi rezerve, sunt şi obscurantisme, sunt şi nevoi de informare, sunt şi încremeniri în proiect ca pe peste tot. Dincolo de acest aspect, importantă este prezenţa multora dintre ei în prima linie a mesajului civic “vaccinarea are relevanţă. (…) Nu doresc să comentez ce şi cum, este dreptul fiecăruia fiecare suntem în convingerile noastre, în credinţele noastre, în prejudecăţile noastre. Dar, dincolo de povestea asta, este că sunt mulţi, mulţi oameni pe care eu îi cunosc, cu mintea deschisă, profesori curajoşi şi care promovează firesc, aşa natural în rândul breslei mesajul şi eu mă vaccinez.”
Marian Staş explică însă că, pentru a fi credibil, mesajul pro-vaccinare trebuie să fie onest şi nepropagandist. Altfel, pică în cealaltă extremă şi este lipsit de credibilitate.
„Este loc de explicaţii, Slavă Domnului, dar de explicaţii isteţe, smart, deştepte. (…) Întotdeauna este important ca decizia să rămână la cel care are de luat decizia, dar mesajul vaccinarea are relevanţă este esenţial să fie un mesaj deschis, onest, nepropagandist. În limbă de oameni normali la cap nu în limbă de lemn.”
Care este previziunea lui Marian Staş în legătură cu deschiderea şcolilor?
„Previziunea mea este că şcoli vor începe să funcţioneze fizic în 8 februarie. Nu şcolile. Pentru că este firesc, pe de-o parte să manifestăm curaj al acţiunii, dar nu bezmetici şi nu duşi cu capul, aşa cum este anormal. (…) Bun, am trecut prin zona online, am văzut cum este, am învăţat, nu am învăţat, dar este limpede că, un astfel de proces este unul cu pierderi mai multe, din punct de vedere educaţional decât cel fizic, în sălile de clasă.”
Marian Staş vorbeşte şi despre temerile părinţilor şi ale copiilor pe care le găseşte, până la un punct, justificate. Mărturiseşte însă, că în toată această perioadă nebună care a schimbat tuturor obiceiurile şi existenţa, s-a uitat un lucru esenţial: de ce mergem la şcoală.
„Cred în acest moment, temerile principale ale părinţilor, elevilor şi profesorilor sunt legate, mai mult sau mai puţin justificat, de ceea ce înseamnă siguranţa începerii şcolii sau continuării proceselor educaţionale după 8 februarie. Dar, sincer, fără mânie şi fără părtinire, am sentimentul că uneori conversaţia se cantonează nepermis de mult în zona asta, uitând de fapt de ce mergem la şcoală. Mergem la şcoală să facem un lucru care ne cultivă valori şi care ne foloseşte şi care ne place. Despre asta este vorba în ceea ce înseamnă şcoală pe bune, educaţie pe bune, comportându-ne responsabil, raţional.”
„Întotdeauna respectul meu este infinit pentru oamenii care sunt profesionişti, dar toleranţa este zero pentru care şmecheresc propria profesie şi care îşi fură căciula.”
Cu psihoterapeutul Alexandru Cojocaru facem o radiografie a perioadei pe care o trăim. Cu schimbări, cu dileme, cu controverse, cu stări contradictorii, dar şi cu ceva speranţă la gândul imunizării şi la recâştigarea normalităţii. Temă de gândit: ce vom face cu vieţile noastre când ni le vom lua înapoi?
„Eu cred că majoritatea copiilor abia aşteaptă să meargă la şcoală, ceea ce nu cred că s-a întâmplat în istoria seculară a învăţământului. Toată lumea cred că aşteaptă cu mare nerăbdare începutul şcolii. Este exact invers. Înainte toată lumea aştepta să intre în vacanţă. Pe deoparte, la copii, adaptarea este foarte rapidă pentru că cel mai mult a lipsit în perioada aceasta socializarea.”
„Oricum, tensiunea în sine este net crescută, indiferent de familie. Numai că unele dintre familii au reuşit să transforme timpul în ceva plăcut, pentru că nici unii dintre noi nu am avut ocazia să stăm atâta timp împreună. Ceea ce, pentru unii, este mană cerească! Pe de altă parte, vei avea presiunea inevitabilă a tuturor lucrurilor care vor crea o tensiune, din punct de vedere al organizării. Important este să nu stai în zona de tensiune atât de mult încât să explodeze.”
Va exista o teamă de reintegrare în societate a oamenilor după ce se va fi încheiat perioada Covid-19? Tu te-ai gândit ce vei face după ce îţi vei lua viaţa înapoi, după ce lucrurile se vor întoarce la mult visata normalitate?
„Dacă avem o persoană care este introvertită şi tocmai s-a obişnuit cu confortul anului ce a trecut şi dintr-o dată trebuie să se întoarcă la o lume, care gândeşte-te că o să şi compenseze foarte mult – o să avem mai multă agresivitate, o sa avem mai mult stres în trafic, mai multe lucruri care explodează, vacanţe compulsive, mâncat compulsiv etc. O să avem chestia asta de ai scăpat dintr-o cămaşă de forţă, exact ca dintr-o lesă. Ai scăpat, ai dat iama în toate libertăţile de le aveai înainte”, conchide Alexandru Cojocaru.