În cazul în care preţurile rămân ridicate, costurile suplimentare ar putea fi transferate supermarketurilor, comercianţilor cu amănuntul şi consumatorilor, în condiţiile în care marjele companiilor care transformă răşinile din plastic într-o varietate de produse de uz casnic şi industriale sunt afectate.
Preţurile polietilenei şi polipropilenei, cele mai utilizate materiale, au crescut cu 25% din decembrie până la 1.500 euro pe tonă, cel mai înalt nivel din 2015, potrivit serviciului de informaţii de piaţă ICIS.
Lichiditatea de pe piaţă s-a evaporat, de asemenea, pentru că aprovizionarea este atât de redusă, ceea ce are un „efect devastator” asupra industriei, a declarat Ron Marsh, şeful alianţei Polymers for Europe.
„Există fabrici fără materii prime şi există fabrici care aveau stocuri rezonabile, care se vor epuiza destul de curând”, a spus Marsh.
Renato Zelcher, director executiv la producătorul italian de polietilenă Crocco, a subliniat criza cu care se confruntă industria atunci când a avertizat că rezultatele companiei sale vor fi „un dezastru”.
Există aproximativ 50.000 de companii mici şi mijlocii de fabricare a plasticului în Europa, care produc ambalaje pentru alimente, pungi de plastic, folii de plastic şi recipiente.
Lipsa de pungi de plastic uriaşe, folosite pentru a amesteca ingredientele farmaceutice, ameninţă şi fabricarea vaccinurilor Covid-19 în întreaga lume, un alt exemplu al importanţei materialului sintetic.
Preţurile materialelor plastice din Europa au fost printre cele mai mici din lume pentru o mare parte din 2020, dar au crescut în ultimele luni pe fondul penuriei şi al cererii puternice.
O revenire a preţului ţiţeiului, din care provin materiile prime, a adăugat, de asemenea, presiune asupra preţurilor.