Prima pagină » Editorialiștii » COMENTARIU Lelia Munteanu: La un loc cu Dumnezeu

COMENTARIU Lelia Munteanu: La un loc cu Dumnezeu

Versuri atât de vibrante n-am mai auzit niciodată în limba română. E un cântec de pe valea Izei. Dacă nu-l asculţi cu atenţie, pare unul păgân.
COMENTARIU Lelia Munteanu: La un loc cu Dumnezeu

(Strecor aici spre reflecţie zisa Sfântului Grigore de Nyssa: „A spune că există e un abuz al limbajului. Dincolo de toate, omul este unul”). 

Nu moartea lui Dumnezeu o anunţă cântecul acesta, dulce şi disperat ca o priceasnă, ci viaţa înviată:

„Nu-i lumină nicări,

Or murit tăţi oamenii,

Numai la mândruţa me’,

Arde lampa ca şi-o ste’.

C-o gândit c-oi me la e’.

 

Şi-atâta m-oi duce-n noapte,

Până m-oi ‘tâlni cu moarte,

Să mă puie-n copârşeu,

La un loc cu Dumnezeu.

Copârşeu cu scânduri ude,

Unde moartea nu patrunde,

Nici dragostea nu răspunde.

 

Copârşeu din scânduri late,

Unde moartea nu străbate”,

Cine altcineva putea pătrunde taina acestei pricesne decât Grigore Leşe:

Grigore Leşe – Nu-i lumină nicări