Nu e săptămână în care doamna Clotilde Armand să nu o ia pe arătură.
Acum, de exemplu, ne-a spus că a atacat-o mafia.
Pur şi simplu, un mafiot i-a dat cu pumnii în geamul maşinii în care se afla şi care era staţionată la un semafor.
A mai şi încercat să-i deschidă portiera, fără succes însă.
Slavă Domnului că n-a reuşit, dar doamna Armand a reclamat la poliţie prin serviciul apelului de urgenţă.
Între timp, şi-a regăsit calmul şi s-a repezit pe Facebook, cum altfel, să anunţe „atacul”.
A fost chiar ironică şi le-a dat mafioţilor cu firma-n cap, „guys, sunteţi tot mai penibili (…) nu mă intimidaţi şi nici nu voi ceda în faţa ameninţărilor voastre mafiote”
Hai, că le-a zis-o !
Plângerea n-a mai depus-o pentru că nu mai avea sens.
Doamna Armand a aprins scânteia şi focul a cuprins „feisbucul”.
Colegii de partid ai doamnei s-au repezit tâmp şi au început un tir de declaraţii de susţinere a amazoanei de ocazie şi de pripas prin Bucureşti.
Pe de altă parte, poliţia a ruşinat-o şi i-a demonstrat că minte.
Imaginile înregistrate de camerele video de supraveghere din locul respectiv, relevau… nimic.
Sigur, asta doar dacă nu cumva mafia apucase să şteargă urmele odiosului atac, iar mafioţii s-au ascuns prin boscheţi şi, târâş printre şobolani, căpuşe şi ţânţari, s-au strecurat din ţară.
Na, belea !
Doamna Armand, precum Miţa Baston, a rămas cu „onoarea nereperată”, vorba lui Caragiale.
Doamna Armand se doreşte o eroină, dar ceea ce reflectă în realitate este doar întruchiparea imposturii agresive.
Şarjele sale ridicole, propunerile fără noimă, inconstanţa, bunul plac, egocentrismul, indică un mare deranj al doamnei primar.
Asta n-ar fi nimic, e problema domniei sale, dar ceea ce lasă în urmă e doar o dâră de parfum şi mult, mult, praf pe drum.
Parcă, aşa spun versurile unei melodii.
Numai că parfumul e de la gunoi, iar praful e de la ce s-a ales din Sectorul 1.
Ridicolul scenariului cu mafioţi care o atacă în plină stradă, scris parcă de un scenarist tembel, arată însă că doamna Armand ne crede proşti.
Mai mult, ne dispreţuieşte.
Să fie de capu’ domniei sale.
Cu gunoi cu tot…