Şase personaje care l-au cunoscut îndeaproape ar fi avut motive să se răzbune pentru ce le făcuse într-un moment al vieţii lor. Era suficient să şi comită crima? Un al şaptelea personaj îi ascultă pe toţi şi ajunge la câteva concluzii pe care le înmânează poliţiei.
Toate se petrec în vreme de pandemie, care a scos ce e mai rău din oameni.
Al şaptelea personaj, un ziarist, comentează, de altfel:
„m-a mai preocupat pandemia şi mobilurile celor implicaţi
am ajuns, fireşte, şi la o concluzie în legătură cu ce s-a întâmplat, n-o să scriu despre asta, îl las pe Petruş (poliţistul) să decidă, e ancheta lui, eu doar i-am adunat faptele, mai bine zis stările, faptele le ştie el foarte bine
poate ajută la ceva şi cartea asta, toate s-au petrecut în vreme de pandemie, am stat în case cu toţii cel mai mult timp, ne-a dat peste cap, am ajuns să ne urâm unii pe alţii, să ne vrem răul, să ne facem rău, nu pandemia e de vină, ci firile noastre, doar trebuia să existe un impuls să ne arătăm adevărata faţă, ea ni l-a dat
poate că mereu, noi toţi, am fost aşa”
Un roman, cum spune autorul, „aproape poliţist”.
Stelian Ţurlea este autor a douăzeci şi opt de romane, un volum de povestiri, unul de memorii, unsprezece cărţi de publicistică, nouă cărţi pentru copii şi două traduceri. A îngrijit şapte albume.
Stelian Ţurlea – Sonată pentru şapte voci. Roman (aproape) poliţist. Editura Integral, colecţia Nod. 153 pag.