Ziua mondială de combatere a SIDA a fost prima dată concepută în luna august 1987 de catre James W. Bunn şi Thomas Netter, doi tineri jurnalişti care realizau campanii publice de conştientizare a inamicului invizibil care periclita sănătatea publică în Statele Unite ale Americii. Bunn şi Netter au transmi ideea lor directorului Programului Global privind HIV/SIDA, precursorul UNAIDS, Dr. Jonathan Mann.
Doctorului Mann i-a plăcut atât de tare conceptul încât l-a aprobat şi a recomandat ca sărbătorirea primei Zilei Mondiale a HIV/SIDA să fie pe data de 1 decembrie 1988, deoarece era cu puţin timp după alegerile prezidenţiale şi înainte de Craciun, fiind momentul ideal ales pentru captarea atenţiei publice.
Ziua mondială de combatere a SIDA este un bun prilej pentru prevenirea infecţiei cu HIV, dezvoltarea unor atitudinii tolerante şi non-discriminatorii faţă de persoanele infectate şi asigurarea unui tratament optim, precum şi îngrijiri alături de suport social. Conform datelor statistice, la nivel mondial trăiesc infectate cu HIV aproximativ 38 de milioane de persoane.
HIV, prescurtarea de la virusul imunodeficienţei umane este un virus care atacă şi distruge sistemul imunitar, iar organismul nu mai poate lupta cu agenţii patogeni precum virusuri, bacterii, ciuperci, protozoare şi celule canceroase. Astfel, rezultă infecţii şi forme de cancer fatale. Infecţia cu HIV înseamnă prezenţa virusului în organism, iar progresarea în timp fără medicaţie adecvată declanşează boala SIDA.
SIDA, prescurtarea de la sindromul imunodeficienţei dobâbdite este perioada finală a infecţiei cu HIV, atunci când sistemul imunitar este grav afectat de virus şi numărul celulelor T-CD4 scade foarte mult. În consecinţă, organismul nu mai poate face faţă infecţiilor şi în final cedează.
Transmiterea infecţiei cu HIV se realizează preponderent prin următoarele trei căi:
Este foarte important de a cunoaşte că HIV nu se transmite:
Nu prezintă risc de infectare:
De la apariţia primelor cazuri de infecţie HIV şi până astăzi, au fost descoperite numeroase medicamente care pot lupta împotriva virusului, dar niciun tratament eficient care să vindece în totalitate.
Tratamentul specific doar încetineşte avansarea infecţiei în organism şi prelungeşte durata de viaţă până la momentul declanşării SIDA.
Acesta poartă denumirea de antiretroviral (ARV) şi îşi exercită acţiunea direct asupra virusului, împiedicând multiplicarea acestuia, astfel permite organismului să refacă sistemul imunitar.
Tratamentul ARV ajută la menţinerea în parametri optimi a sănătăţii prin reducerea cantităţii de HIV din sânge şi din secreţiile genitale. Întrucât încărcătura virală este singurul factor de risc pentru toate modurile de transmitere HIV, utilizarea ARV scade riscul ca HIV să fie transmis de la o persoană la alta.
Studiile au demonstrat că terapia antiretrovirală reduce riscul transmiterii HIV pe cale sexuală, mai ales în cazul cuplurilor sero-discordante, dar şi de la mamă la făt.