O carte pe zi: „Confiteor”, de Jaume Cabré

„Mă simt bătrân, şi doamna cu coasa mă invită s-o urmez. Văd că a făcut o mutare cu nebunul de negru şi-mi cere, cu un gest politicos, să continui partida. Ştie că mai am puţini pioni. Totuşi, încă nu e mâine şi mă uit să văd ce piesă pot muta. Sunt singur în faţa hârtiei, ultima mea şansă.”… „Am luat cele trei sute de pagini în care mă dădusem de ceasul morţii să vorbesc despre rău, despre care acum ştiam că este la fel de inefabil şi misterios precum credinţele şi, pe cealaltă faţă, aproape ca pe un palimpsest, am început scrisoarea pe care am impresia că acum o termin, acum că am ajuns la hic et nunc… „Am scris în faţa acestui altar făcut din desenele tale, neobosit, ca într-o competiţie între memorie şi uitare, care va fi prima mea moarte”.

O scrisoare de dragoste, adresată iubitei moarte, ce „trebuia să se întindă pe două foi”, ajunsă la multe sute de pagini în care faptele trăite, cele gândite şi imaginate se întrepătrund. „Ştiu că inventez, dar asta nu înseamnă că nu spun adevărul” afirmă Adrià Ardèvol, profesorul de istoria ideilor de la Universitatea din Barcelona, care-şi începe lunga confesiune (Titlul catalan, Jo confesso „mărturisesc”, redat în versiunea românească, precum şi în cele din alte limbi, prin termenul latin, este începutul rugăciunii Confiteor Deo omnipotenti din actul penitenţial care precedă Liturghia catolică) în momentul în care este diagnosticat cu Alzheimer. Spre a profita de ultimele luni de luciditate, o lungă incursiune în viaţa lui Adrià, de la copilul-minune la omul aflat în faţa acelei prime morţi, a memorie; în acelaşi timp, o incursiune în cinci secole de istorie asociate, uneori în aceeaşi frază, de la inchiziţie la nazism – prilejuită de un personaj aparte: o vioară Storioni cu numele de Vial trecută prin mâinile şi vieţile atâtor oameni, cauză a atâtor bucurii şi a atâtor nenorociri. O încercare de a exprima perplexitatea în faţa răului, imposibilitatea de a înţelege de ce „omul distruge omul şi tot el scrie Paradisul pierdut”.

Tradus în peste douăzeci de limbi, cu peste un milion de exemplare vândute, dotat cu cele mai prestigioase premii catalane şi în 2013, la Paris, cu Prix Courrier International pentru cea mai bună carte străină, Confiteor este al patrulea roman al lui Jaume Cabré tradus în română, după Excelenţă, Umbra eunucului şi Vocile lui Pamano, apărute în colecţia „Biblioteca de Cultură Catalană” a Editurii Meronia, în excelenta traducere a Janei Balacciu Matei. Inclusiv această traducere este o perlă de limbă română.

Incendiul de pădure din Argeş. Peste o sută de oameni acţionează în prima zi de Paşte / Incendiul pare să fi fost provocat de „o neglijenţă umană” 

Descoperire făcută de oamenii de știință: „Olo”, culoarea pe care niciun om nu a mai văzut-o până acum

O minune de roman!

Jaume Cabré – Confiteor. Traducere de Jana Balacciu Matei. Editura Pandora M, 863 pag.