Astăzi a fost publicat mesajul Papei Francisc, redactat pentru Ziua Mondială a Bolnavilor (11 februarie), zi instituită în urmă cu treizeci de ani de Ioan Paul al II-lea (sanctificat în aprilie 2014).
Sunt cuvintele unui om care ştie şi simte:
„Când o persoană experiază fragilitatea şi suferinţa în propriul trup, din cauza bolii, inima îi devine şi ea mai grea, spaima creşte, întrebările se înmulţesc. Înterogaţia despre sensul a tot ce se petrece devine stringentă. Cum să nu ne amintim, în context, numeroşii bolnavi care în această perioadă de pandemie şi-au petrecut ultima parte a vieţii în singurătatea unei secţii de terapie intensivă, cu siguranţă îngrijiţi de un personal sanitar generos, însă departe de cei mai apropiaţi şi mai importanţi oameni din viaţa lor pământească? Iată de ce e atât de important să avem alături de noi mărturisitori ai iubirii lui Dumnezeu care, urmând exemplul lui Isus, să toarne uleiul mângâierii şi vinul speranţei pe rănile bolnavilor” („însoţirea pastorală” a celor care suferă e unul dintre laitmotivele pontificatului său).
“Noile tehnologii au făcut posibile demersuri terapeutice de mare folosinţă pentru bolnavi. Cercetarea continuă să-şi aducă contribuţia preţioasă la a învinge patologii vechi şi noi. Medicina de recuperare şi-a dezvoltat foarte mult cunoştinţele şi abilităţile.
Cu toate acestea, nu trebuie să se piardă niciodată din vedere unicitatea fiecărui pacient, cu demnitatea şi slăbiciunile sale. Pacientul e întotdeauna mai important decât boala sa şi de aceea nici o abordare terapeutică nu poate face abstracţie de ascultarea pacientului, de istoricul, de angoasele şi temerile sale”.