COMENTARIU Sorin Avram: Dacă m-aş numi Hagi, Petrescu sau Boloni

Ei, bine, dacă m-aş numi Hagi, Petrescu sau Boloni şi aş fi invitat de Federaţia Română de Fotbal să preiau Naţionala m-aş îmbrăca frumos, aş merge la discuţii şi aş accepta. Evident, după ce aş negocia. Însă, nu aş pune nişte condiţii exagerate, pentru că nu sunt nici Murinho, nici Guardiola şi nici Klopp. Şi nici nu ar trebui să antrenez naţionalele Germaniei, Olandei, Argentinei sau Braziliei.

 

Dacă aş fi invitat să fiu selecţionerul Naţionalei României mi-ar bate inima ca la porumbel, nu aş şti cum să ies mai repde din casă pentru a ajunge să semnez contractul şi nu aş emite pretenţii financiare foarte mari. Bun, poate aş ieşi în pierdere, dar la banii pe care i-am făcut ca Hagi, Petrescu şi Boloni aceştia nu ar mai trebui să conteze. Vorba milioanelor de iubitori ai fotbalului din România, care sparg seminţe la meci şi se gândesc cum să-şi plătească întreţinerea: nu mănânci cu două linguri. Fotbalul este, în general, pentru cei care sparg seminţe, şi nu pentru cei care sparg bani în cazinouri şi pe maşini de fiţe. 

 

Dacă aş fi chemat să preiau Naţionala aş semna cu ochii închişi, chit că în urechi mi-ar răsuna, deja, înjurăturile tribunelor, pentru că este greu să faci o echipă competitivă cu jucători mediocri. 

 

Dacă aş fi invitat să preiau Naţionala nu m-aş mai gândi la bani, bani şi iarăşi bani, la faptul că mi-aş putea compromite cariera de atrenor sau la viitorul afacerii mele. Oricum, nu este ca şi cum Farul sau CFR Cluj ar conta în lumea fotbalistică ori că cineva ar urmări traseul unui antrenor care pe vremuri a avut şansa de a-l pregăti pe tânărul Cristiano Ronaldo. 

 

Din păcate, eu nu sunt nici Hagi, nici Petrescu şi nici Boloni. Eu sunt doar unul dintre milioanele de români care ţin cu Naţionala de fotbal a României şi care îmi doresc ca aceasta să nu mai fie ciuca bătăilor. Eu sunt un simplu suporter care nu înţelege cum este posibil ca cineva să refuze Naţionala. Mai ales de către cei care se mândresc cu eticheta de Generaţie de Aur pe care presa le-a lipit-o pe frunte ori cu cea de antrenor serios pe care aceeaşi presă i-a strecurat-o în buzunarul pantalonului de trening unui domn care nu mai are treabă cu fotbalul din România de foarte multă vreme. 

 

Hai România! Întrebarea este: unde?