Partidul Comunist Chinez încearcă din toate punctele de vedere să crească natalitatea. A abolit infama politică a unui singur copil, permiţând mai întâi doi copii, în 2016, apoi 3 copii, de anul trecut. Mai mult, oferă recompense în bani, concediu de maternitate mai lung, concesii la grădiniţe.
Partidul Comunist organizează chiar întâlniri pentru a găsi un suflet pereche. Dar, realitatea este crudă: în China, un număr tot mai mare de femei nu au intenţia de a avea copii.
„Îmi plac copiii, dar nu vreau să cresc niciunul”, spune Wang Mingkun, 28 de ani, care locuieşte la Beijing şi este profesoară de limba coreeană. „Nu vreau să-mi ard toate economiile”, este argumentul său.
Primul factor de descurajare pare să fie costul vieţii, în special cele pentru educaţie, într-o ţară în care şcolile şi universităţile bune sunt văzute ca primul lift social. Concurenţa dintre studenţi este acerbă, iar costurile cresc.
Tot din acest motiv guvernul – pentru a scăpa de stres şi a uşura bugetele interne – a interzis recent tutorele privaţi.
Rep Zeping, un cunoscut economist chinez care este foarte popular pe reţelele de socializare, a scris că pentru a rezolva cu adevărat problema naşterii, guvernul ar trebui să investească mai mult – cel puţin echivalentul a 280 de miliarde de euro. Articolul lui Zeping, care a devenit viral în scurt timp, a stârnit o dezbatere aprinsă online. Până la punctul în care autorităţile au suspendat contul Weibo al autorului, arătându-se astfel cât de delicată este problema demografiei.
În 2021, potrivit Biroului Naţional de Statistică, natalitatea Chinei a scăzut pentru al cincilea an consecutiv, numărul nou-născuţilor fiind la cel mai scăzut nivel din istoria Chinei moderne. Naşterile, 10,62 milioane, abia au depăşit decesele. Prin urmare, s-ar putea să se apropie ziua în care populaţia Chinei va începe să scadă, iar unii analişti cred că a atins deja apogeul.
Pentru Beijing, aceasta este o ameninţare reală la adresa stabilităţii politice şi economice. Rata scăzută a natalităţii şi creşterea speranţei de viaţă fac ca locuitorii de vârstă activă (adică între 16 şi 59 de ani; în China se pensionează foarte devreme) continuă să scadă, atât în termeni absoluti, cât şi ca procent din restul populaţiei.
Acest lucru riscă să provoace deficit de forţă de muncă, care, la rândul său, ar putea împiedica creşterea economică şi ar putea reduce veniturile fiscale necesare pentru a susţine o societate care îmbătrâneşte. Şi ţara se confruntă cu dificultăţi. Alături de datele demografice, guvernul a raportat că economia a încetinit în ultimul trimestru al anului 2021.
De vină ar fi sectorul imobiliar, unul dintre pilonii dezvoltării chineze, creşterea costului cărbunelui şi noile focare de Covid la care autorităţile răspund cu lockdown-uri necruţătoare. China este singura ţară din lume care a rămas să exercite politica „covid zero”, adică, în loc să trăiască cu virusul, încearcă să-l elimine.
O abordare care, în această nouă fază a pandemiei, riscă să aducă mai multe dezavantaje decât avantaje. Sunt cel puţin 3 factori de luat în considerare: primul, că vaccinurile chinezeşti (toate produse intern, cele mai utilizate: Sinovac şi Sinopharm) sunt mai puţin eficiente decât cele occidentale. Al doilea se referă la slăbiciunea sistemului de sănătate, cu puţine paturi de Terapie Intensivă. Apoi, bat la uşă Jocurile Olimpice de iarnă, care încep pe 4 februarie.