Totul a început în noiembrie 1986, când conducerea sovietică, sub conducerea lui Mihail Gorbaciov, a luat decizia de a retrage toate trupele de luptă sovietice din ţară până la sfârşitul anului 1988. Afganistanul devenise „o rană sângerândă”, după spusele lui Gorbaciov. De-a lungul anului 1985, sovieticii au încercat să forţeze o soluţie militară – anul a devenit cel mai sângeros din istoria războiului – dar, în cele din urmă, nu au reuşit să învingă forţele insurgenţilor.
Ca urmare, Gorbaciov a convocat la Moscova, la sfârşitul anului 1986, membrii cheie ai Partidului Democratic al Poporului din Afganistan (PDPA), inclusiv noul secretar general al acestuia, Muhammad Najibullah, şi i-a informat pe comuniştii afgani că au la dispoziţie doi ani pentru a se pregăti pentru retragerea trupelor sovietice şi pentru a pune în aplicare o politică de reconciliere naţională susţinută de un ajutor economic, financiar şi militar masiv din partea sovieticilor.
Semnarea aşa-numitelor Acorduri de la Geneva, la 14 aprilie 1988, între Afganistan, Pakistan, cu Uniunea Sovietică şi Statele Unite în calitate de garanţi, au deschis în cele din urmă calea retragerii sovietice. Retragerea a fost privită ca un moment de umilinţă naţională.
La 15 februarie 1989, ultimele tancuri şi camioane au traversat un pod din nordul Afganistanului în Uzbekistan, pe atunci republică sovietică. Ele sunt urmate de o figură singuratică pe jos: generalul-locotenent sovietic Boris Gromov.
„Pot spune că nu a rămas niciun soldat în urma mea”, a spus Gromov unui reporter sovietic aflat la faţa locului. La scurt timp generalului i se alătură fiul său cel mic, iar cei doi intră braţ la braţ pe teritoriul sovietic.
Războiul de 10 ani a fost descris ca „Vietnamul Rusiei”, ţara trimitând mii de soldaţi, cheltuind milioane şi în cele din urmă retragându-se. Într-un interviu recent liderul URSS care a retras trupele sovietice în 1989, Mihail Gorbaciov a numit prezenţa sovietică în Afganistan o greşeală politică care a consumat resurse importante într-un moment în care Uniunea Sovietică trăia ceea ce s-a dovedit a fi amurgul propriei sale existenţe. Războiul a contribuit la crearea grupărilor teroriste şi extremiste care sunt prezente şi azi.
Acum la mai bine de 3 decenii distanţă, Rusia este în faţa unei noi decizii ce ar putea marca viitorul.Cu peste 120.000 de soldaţi la graniţa cu Ucraina, Moscova ar putea începe un război la fel de sângeros şi dăunător.
Rusia este acuzată că a mobilizat peste 130.000 de militari în apropierea frontierelor Ucrainei, iar Administraţia de la Kiev se teme de o invazie. Administraţia Vladimir Putin cere garanţii că Alianţa Nord-Atlantică nu va continua extinderea spre est şi argumentează că este necesară revenirea la arhitectura de securitate anterioară anului 1997, astfel că NATO trebuie să retragă trupele şi echipamentele militare inclusiv din România şi Bulgaria. Statele Unite şi Alianţa Nord-Atlantică au transmis răspunsuri scrise Rusiei privind garanţiile de securitate, dar Moscova insistă pentru retragerea trupelor din statele est-europene şi pentru oprirea extinderii NATO spre est.