Un site construit „ad-hoc” care să permită – în ciuda limitărilor de pe internet – cetăţenilor ruşi să afle dacă rudele, prietenii şi cunoscuţii lor au fost ucişi sau luaţi prizonieri de ucraineni.
Se numeşte „200rf.com” şi tocmai a fost deschis de Ministerul Afacerilor Interne al Ucrainei cu rol mai degrabă propagandistic decât umanitar. „Aici vom publica cu promptitudine fotografii şi videoclipuri pe care le vom primi de pe câmpul de luptă”, se arată pe pagina site-ului.
„Dacă rudele sau prietenii tăi sunt în Ucraina şi participă la războiul împotriva poporului nostru, poţi obţine informaţii despre soarta lor aici”. Obiectivul destul de evident este de a slăbi moralul şi consensul (deja destul de scăzut) al opiniei publice ruse.
Pagina de start a site-ului prezintă fotografii şi documente ale soldaţilor ruşi morţi şi capturaţi, precum şi videoclipuri – unele cu detalii destul de dure – în care soldaţii (de multe ori foarte tineri) îşi dau datele personale.
Duritatea imaginilor este justificată de Kiev prin faptul că „din păcate, multe dintre persoanele ucise sunt greu de identificat: publicăm în mod deliberat aceste fotografii şi videoclipuri, aşa că poate vei recunoaşte pe cineva prin semne indirecte”.
Prezentând videoclipul, consilierul ministrului de Interne, Vadym Denysenko, subliniază că „Ucraina tratează prizonierii într-un mod foarte uman: nimeni nu îi insultă şi li se oferă asistenţă medicală”. Denysenko subliniază că autorităţile ruse au confiscat telefoanele soldaţilor, înainte de a le trimite pe front şi, prin urmare, nu au putut contacta rudele acestora.