Buncărele „de familie” ale principalei companii franceze, Amesis Bat, se vând ca pâinea caldă. Potrivit „patronului”, Enzo Petrone, intervievat de Le Parisien, „ne cer câte unul la fiecare 20 de minute”. Iar preţul unei astfel de locaţii este de 79.000 de euro.
Buncărul ajută oamenii pentru a se proteja pe ei şi pe familiile lor de pericolele „nucleare, radiologice, biologice, chimice şi explozive”.
„Afacerea” a pornit de la un buncăr de beton construit în 2014 la subsolul unui teren privat mare din suburbiile Parisului. Trebuia să protejeze familia proprietarului care, prin închirierea celor mai multe dintre cele 70 de locuri din adăpost, a amortizat costul investiţiei.
În ultimul timp, i-au mai rămas vreo 30 de locuri, care au fost repartizate în câteva zile de la începutul războiului din Ucraina.
În ciuda boom-ul, procentul francezilor care ar fi protejaţi în caz de pericol de război sau de contaminare nucleară este foarte scăzut, „aproape de zero”, spune managerul unei alte companii producătoare, Artemis, care în doar 15 zile a primit 700 de cereri.
Modelul elveţian este altul, mult mai performant. Ţara a construit prin lege adăposturi anti-război începând din 1960 şi oferă acum o protecţie de 114% locuitorilor săi, prin cele 9 milioane de locuri disponibile.
Boom de cereri de buncăre şi în Italia: 500 de comenzi în câteva zile (preţul variază între 60 şi 90.000 de euro). Şi în Statele Unite ale Americii merge bine izolarea de lux, cu condiţii excelente: jacuzzi, sală de biliard, cinema şi grădină Zen
În Statele Unite, tendinţa folosirii buncărelor a început în perioada Covid, iar în Europa – doar odată cu războiul.