Prima pagină » Editorialiștii » COMENTARIU Lelia Munteanu: Vederea din vis

COMENTARIU Lelia Munteanu: Vederea din vis

Astăzi se împlinesc 1111 ani de când Sfântului Andrei cel Nebun după Hristos a fost răpit la cer de pe străzile Constantinopolului. Bântuia, ca în fiecare noapte, între Cornul de Aur şi Poarta Lemnelor, luându-se la harţă pe un coajă de pâine cu cerşeştorii oploşiţi sub ziduri, plimbându-şi de zgardă sminteala închipuită ca pe o pasăre calandrinon.
COMENTARIU Lelia Munteanu: Vederea din vis

Răpit şi dus până la picioarele Tronului Slavei, a văzut-o – cu o vedere pe care doar orbii şi-o recapătă în vis – pe Fecioara Maria în biserica din Vlaherne, acoperind poporul cu maforionul său. Asta era într-o luni spre marţi. 

Avea s-o mai vadă apoi aievea pe Maica Domnului abia într-o vineri, în viul dimineţii, la ora 4, intrând în biserica din Vlaherne, de-a dreapta cu Ioan Botezătorul şi de-a stânga cu Sfântul Apostol Ioan. Despicau ca o triremă marea de credincioşi ce se adăpostiseră acolo de groaza năvălitorilor. S-a oprit în mijlocul sfântului lăcaş, chiar când policandrul a început să se legene, închipuind o horă a îngerilor la cântarea „Doamne, strigat-am”.

Fecioara Maria s-a rugat cu lacrimi amare. Iar după ce a intrat în altar şi s-a mai rugat încă şi-a scos maforionul (Cinstitul  Acoperământ care îi învelea capul), acoperindu-i cu el pe credincioşi şi spaimele lor.  

… Da, încă mai murmur acatistele, îngenunchind alături de somnul tău, în viul dimineţii, când sirenele ambulanţei şi ale poliţiei amuţesc, când oraşul e cuprins de o linişte prevestitoare.