Disputa dintre UEFA, FIFA şi Superliga europeană are ramificaţii pentru alte sporturi, cluburi şi jucători care se interesează de contractele profitabile oferite de organismele rebele şi care speră să încaseze bani în timpul carierelor relativ scurte.
Anunţată în luna aprilie a anului trecut, Superliga europeană s-a prăbuşit în mai puţin de 48 de ore, după ce un protest al fanilor, al guvernelor şi al jucătorilor a forţat Manchester United, Liverpool, Manchester City, Chelsea, Tottenham Hotspur, Arsenal, AC Milan, Inter Milano şi Atletico Madrid să se retragă.
Cu toate acestea, Real Madrid, Barcelona şi Juventus au rămas pe poziţii. Superliga a depus plângere la un tribunal spaniol, care a cerut ulterior îndrumări de la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), cu sediul în Luxemburg.
Se analizează dacă anumite prevederi din statutele FIFA şi UEFA, care le permit să blocheze evenimente rivale, sunt conforme cu normele UE în materie de concurenţă împotriva companiilor sau organismelor care abuzează de poziţia lor dominantă.
CJUE va trebui, de asemenea, să decidă dacă ameninţarea celor două organisme de a interzice cluburilor şi jucătorilor să participe la Superligă sau de a le interzice să participe la meciurile echipelor naţionale reprezintă un abuz de putere.
Drepturile mediatice ale UEFA şi FIFA asupra competiţiei reprezintă, de asemenea, o altă problemă pentru Curte în timpul audierilor din 11-12 iulie. O hotărâre este aşteptată abia anul viitor sau mai târziu.
UEFA a declarat anterior că rămâne încrezătoare în poziţia sa în toate jurisdicţiile relevante. „Suntem încrezători că Curtea Europeană de Justiţie va interpreta în mod corespunzător legislaţia UE în materie de concurenţă şi precedentele existente”, a declarat un reprezentant al Superligii.
„Este timpul pentru schimbări în sistem” a spus Mark Orth, de la firma de avocatură MEOlaw.
„Actuala poziţie de monopol a federaţiilor sportive, care nu este contestată de concurenţă, ci fortificată prin dispoziţii de exclusivitate, care împiedică apariţia oricărui tip de concurenţă, este sursa a numeroase evoluţii dăunătoare în lumea sportului”, a spus el.
„Problema proprietăţii drepturilor de difuzare este decisivă în fiecare sport şi decide relaţia dintre federaţie şi club”, a mai spus Orth.
Mai mult de 20 de ţări europene şi Comisia Europeană susţin UEFA şi FIFA.
Cazul este C333/21 European Superleague Company.