COMENTARIU Lelia Munteanu: Până la lacrimi

Nu doar diamantul taie diamantul. Mai există ceva. Nu e un cuvânt. Nu e un jabal al-nur, un munte de lumină. N-are miros, n-are gust. N-are nici lungime, nici lăţime. Are misterul literelor tăiate din Coran, dar nu e o literă. Nu e nici sentiment (sentimentele sunt fragile, se năruie sub propria greutate). Nu, nu, nu e o fiinţă – oricare ar fi ea. Nu e un duh. Nu e un dar. Nu e un drum. Nu e un cântec. Nu e un loc. Nu e nici clipa fără umbră când începe solstiţiul.

Nu e un descântec, nu e un dans, nu e o carte, nu e nici rugul din grădinile de la Alcazar de los Reyes Cristianos, pe care au ars cărţi şi vrăjitoare, amestecându-li-se cenuşa. Nu e un petic din celebra manta a Profetului, nu e o aşchie din lemnul Crucii, nu e un shofar.

Nu e un server sufletesc, nu e facebook, nu e steaua care cade, nici rugăciunea care se înalţă, nu e euforia sărbătorii care începe, nici melanholia sărbătorii care se termină.

Anton Pisaroglu nu mai candidează la alegerile prezidențiale: Am decis că e mai bine pentru mișcarea noastră să nu merg mai departe

16:39, 15 Mart. 2025

Am un singur obiectiv în cursa prezidențială: revenirea la democrație!

19:52, 14 Mart. 2025

E o frumuseţe care te tulbură până la lacrimi, ca o poveste care se povesteşte singură.