07:23
Am văzut oglinda. Şi copilul derutat care încă se mai priveşte în ea, deşi timpul l-a azvârlit departe.
În mareea de cuvinte care se ridică din apele tulburi ale oglinzii desluşesc unul singur, un cuvânt uriaş care spulberă tot, se revarsă în încăpere şi o inundă, un singur cuvânt ca o promisiune şi o prevestire, cuvântul care pare să le fi înghiţit pe toate.
Doar noi şi cuvântul acela uriaş care ne acoperă. Consoanele s-au aruncat demult în bărcile de salvare. Numai vocala se ridică asemenea unui fum, aburind oglinda.