Îmi amintesc perfect: în ziua aceea, Rabbi Lempel (Luminiţă) şi-a vorbit sieşi:
„Şapte sunt cuvintele primului verset al Torei. În a şaptea zi a săptămânii cade Shabbatul. Şapte sunt legile lui Noe. Câte şapte se adună îngerii în cete. Şapte sunt patriarhii, şapte – matriarhele. Şapte braţe are Menora, candelabrul din Templu. Şapte zile a durat fiecare dintre plăgile abătute asupra Egiptului. Şapte zile ţin marile sărbători. Şapte ochi are piatra sculptată de Dumnezeu din viziunea profetului Zaharia. La a şaptea încercare au căzut zidurile Ierihonului. Şapte sunt binecuvântările de nuntă, şapte – zilelele de doliu. Ce-am fi, dacă nu ne-am îmbăia necontenit în această cifră? Ea iese ca un abur din a şaptea literă a alfabetului – zayin. Şapte e cifra absolută, iar şaptezeci simbolizează lumea întreagă…”.
Dacă mai ştiu ce a adăugat Rabbi Lempel, înainte de a-l înghiţi Cartea?
Ştiu: „Vă doresc ca viaţa voastră să vibreze armonios, ca un heptacord. Şi nu uitaţi că fiecare gând al vostru iscă un gând în cer, fiecare mişcare a voastră are perechea în oglinda de Sus, iar dacă scrieţi un cuvânt aici, în cer se scrie acelaşi cuvânt”.