Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este prăznuit în fiecare an pe data de 26 octombrie. Despre viaţa sa, nu se cunosc foarte multe detalii, decât că a fost militar de carieră şi a trăit în secolul IV, în vremea împăraţilor romani Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305).
În acea perioadă, să fii creştin era un lucru periculos, mai ales că împăraţii încă se închinau la zei şi nu voiau sub nicio formă să adopte dogma creştină.
În cetatea Tesalonicului unde locuia, Dimitrie nu a ascuns faptul că este creştin, ba chiar era bucuros să mărturisească întru Hristos. Pentru astfel de fapte, creştinii erau întemniţaţi, torturaţi şi trimişi să lupte în arenă cu gladiatorii.
Potrivit legendei, Nestor, un tânăr creştin, cere binecuvântarea lui Dimitrie să-l înfrângă în luptă pe Lie, gladiatorul favorit al împăratului, pentru a pune capăt luptelor sângeroase. Dimitrie l-a însemnăt cu semnul sfintei cruci pe frunte şi i-a spus: „Du-te şi pe Lie îl vei birui, iar pe Hristos Îl vei mărturisi”.
Prin rugaciunele Sfântului Dimitrie, Nestor reuşeşte să-l străpungă cu lancea pe Lie. La finalul acestei lupte, împăratul Maximian porunceşte ca lui Nestor să i se taie capul, iar Dimitrie să fie străpuns cu suliţele. Din trupul lui Dimitrie, nu a curs sânge, ci mir tămăduitor de boli.
Originea numelui Dimitrie e grecească şi aminteşte de vechea zeiţă Demeter. Creştinismul a impus numele masculin Demetrios, explicat uneori ca simplificarea lui demometer, „maica poporului” (demos = popor; meter = mama), pronunţat în neogreacă dimomitir. La noi, pe lângă numele bărbăteşti Dumitru, Dimitrie, cu prescurtări precum Mitrea, Mitru, Mitu, Dima şi diminutive ca Mitruş, Mitruţ, Mitrel, Mitrica, Mituş, Mitel, Mitică, iar uneori Mitty, sub influenţa occidentală, există şi numele femeiesc Dumitra, de unde Miţa şi alte forme diminutivale.