17:13
„Azi îi miercuri, mâine-i joi/ Trece Domnul pe la noi…”. Aşa suna începutul unui colind pe care îl tot aud ca şi cum ar veni printr-o pâlnie veche cu smalţul sărit.
Pe-atunci, Dumnezeu trecea des pe la noi, şedeam la vorbă până târziu. Astăzi, ghiftuiţi cu miracole, abia dacă mai observăm că a venit şi a trecut Crăciunul.
Ne agăţăm cu disperare de veciile noastre pustii, iar în timpul ăsta Iisus Se întrupează în ieslea celei mai curate amintiri ale noastre, ca în geana acelui vis prea scurt unde ne apare cineva dureros de drag, pe care, când ne trezim, îl căutăm pretutindeni nădăjduind să-l găsim şi aievea.