În anul 2323, astronauţii vor fabrica cărămizi pe Marte, vor zbura pe Titan şi vor admira planetele din alte sisteme solare printr-un telescop fluidic

„NASA îndrăzneşte să facă imposibilul posibil”, a declarat administratorul NASA, Bill Nelson 

În ultimii trei ani, un antreprenor miliardar a trimis astronauţi pe Staţia Spaţială Internaţională cu o rachetă reutilizabilă, un elicopter minuscul a zburat pe Marte, o sondă spaţială  s-a izbit de un asteroid , iar telescopul spaţial James Webb a dezvăluit noi peisaje uimitoare cu Universul în care trăim. 

Începând cu zeci de ani în urmă ca idei care păreau mai degrabă science fiction, aceste misiuni au avut nevoie de ani de cercetare şi testare pentru a fi aplicate. 

Progresele tehnologice şi descoperirile ştiinţifice au transformat modul în care observăm şi investigăm cosmosul. Cum se va schimba explorarea spaţiului în următoarele decenii şi ce noi posibilităţi vor apărea?, se întreabă jurnalista Ashley Strickland de la CNN, în articolul cu titlul „Idei SF care ar putea schimba viitorul explorării spaţiului”. 

Călin Georgescu pierde la Tribunalul UE, unde a cerut să fie obligat Guvernul să reia turul doi

16:16

JD Vance numește Marea Britanie „o țară oarecare care nu a mai fost în război de 30 de ani”

16:12

Primii colonişti marţieni vor fabrica cărămizi pe planeta roşie 

În ultimii ani, Congrui Jin şi grupul ei de cercetare au folosit bacterii şi ciuperci pentru a repara fisurile din beton. Jin, profesor asistent la Universitatea din Nebraska-Lincoln, vrea acum să-şi ducă ideea în spaţiu.

Cărămizile ei care se autoregenerează ar putea într-o zi să construiască habitate şi alte structuri pentru exploratorii umani de pe planeta roşie.

Conceptul ar implica trimiterea de spori bacterieni şi fungici şi a unui bioreactor pe Marte, necesar pentru ca microbii să supravieţuiască, deoarece mediul marţian ar fi prea ostil pentru ei. Dar Marte ar furniza restul ingredientelor necesare pentru cărămizile care să se cultive singure, din praf, lumina soarelui, azot, dioxid de carbon şi apă din gheaţa topită.

La rândul lor, bacteriile pot produce oxigen şi carbon organic pentru a susţine ciupercile, iar toate acestea, aflate în interiorul bioreactorului, ar crea, de asemenea, carbonat de calciu care să servească drept lipici.

Bacteriile, ciupercile şi mineralele vor lega solul marţian împreună pentru a forma blocuri, care mai târziu pot fi folosite pentru a face podele, pereţi şi chiar mobilier.

Urmaşii noştri vor zbura pe Titan 

Luna lui Saturn, Titan, i-a intrigat de mult pe astronomi cu atmosfera sa groasă şi cu lacurile şi râurile de metan. Este un loc unic în sistemul nostru solar în care chimia care are loc poate fi similară cu ceea ce s-a întâmplat pe Pământul timpuriu.

O dronă de dimensiunea unui rover numit Dragonfly este de aşteptat să exploreze această lună în 2027 pentru a studia materialul organic. 

TitanAir ar putea ajunge pe Lună la aproximativ un deceniu după Dragonfly „pentru a ajuta la dezvăluirea secretelor cheie ale vieţii”, a spus Morley.

Secţiunea frontală a aripii avionului ar  urma să colecteze metanul lichid  în timp ce zboară prin norii de ploaie. Lichidul colectat în interiorul aripii ar putea fi analizat  şi transmis înapoi pe Pământ.

Un rover sau elicopter mic ar putea zbura în locuri în care avionul nu poate ajunge şi să trimită mostrele către avion. 

„Analiza norilor, lacurilor şi ţărmurilor ne permite să atacăm căutarea vieţii în trei moduri unice cu o singură navă spaţială”, a spus Morley într-un e-mail, „crezând şansele noastre de a dezvălui aceste mistere profunde”. 

Pentru astronauţii viitorului, Titan ar putea fi mai ospitalier decât Marte sau Luna. 

Titan are o serie de avantaje:

• Are o atmosferă şi o presiune atmosferică de aproximativ 1,5 ori mai mare decât cea a Pământului. Presiunea atmosferică ridicată, combinată cu gravitatea sa scăzută, face ca Titanul să fie ideal pentru zboruri 
• Atmosfera este formată în principal din azot, foarte esenţial pentru viaţă.
• Titan are multă apă sub formă de gheaţă.
• Titan este, de asemenea, singurul corp ceresc, cu excepţia Pământului, pe care se găseşte lacuri lichide, doar că acestea sunt compuse din materiale organice, cum ar fi metanul.
• Câmpul magnetic al lui Saturn şi atmosfera lui Titan protejează suprafaţa lunii de radiaţiile cosmice

Peste 200 ani, primii colonişti ai lunii, sau mai bine spus, titanii, vor putea efectua plimbări cu avioane deasupra lacurilor de metan. 

FLUTE – un telescop fluidic

Observatoarele spaţiale mari, cum ar fi telescopul spaţial Hubble şi telescopul Webb, sunt rezultatul a zeci de ani de finanţare, proiectare, asamblare şi testare. Dar există o cerere în creştere pentru o gamă mai largă de telescoape care pot fi dezvoltate mai ieftin şi mai rapid.

Mai multe concepte noi ale NASA Innovative Advanced Concepts oferă moduri diverse de observare a cosmosului. 

Un concept interesant îl reprezintă FLUTE, sau Telescopul Fluidic al lui Edward Balaban, cercetător la Centrul de Cercetare Ames al NASA din California, şi colaboratorii săi. Balaban a lucrat în principal în inteligenţa artificială şi planificarea strategică pentru viitoarea misiune lunară a roverului VIPER .

Balaban a fost inspirat din conversaţiile cu colegii atât de la Ames, cât şi de la Institutul de Tehnologie Technion-Israel pentru a dezvolta un concept care ar putea combina manipularea fluidelor cu asamblarea pe orbită a unui telescop mare cu o oglindă inedită, una care să fie lichidă sau fluidă.

Balaban şi echipa sa testează lichide care ar putea acţiona ca o oglindă, inclusiv lichide ionice.

Un astfel de telescop ar putea fi impermeabil la loviturile de micrometeoroide pe care le-a experimentat telescopul Webb,  deoarece lichidele nu ar fi afectate, a spus el.

FLUTE ar putea întrezări lumina slabă a galaxiilor timpurii sau ar putea privi în interiorul atmosferei exoplanetelor.

Orice astronom amator ar putea să admire fluviile, continentele, oceanele şi pădurile de pe planetele din alte sisteme solare, inclusiv luminile oraşelor în cazul existenţei unor civilizaţii. 

„Credeţi sau nu, am putea începe să vedem caracteristici de suprafaţă pe cele mai apropiate exoplanete”, a spus Balaban. „În loc să le vedem ca puncte de lumină, s-ar putea să le vedem continentele de exemplu”.

Alte idei inedite presupun construirea unei flote de sateliţi care să studieze undele radio de joasă frecvenţă sau căutarea unui alt Pământ, prin construirea unui telescop cu diametrul de trei ori mai mare decât cel al telescopului James Webb, cu cea mai mare oglindă spaţială construită vreodată.

Însă chiar şi cu tehnologia spaţială care va exista în următoarele trei secole, călătoriile interstelare vor fi o mare provocare. O simplă călătorie până la cel mai apropiat sistem solar (Proxima Centauri – 4 ani lumină distanţă) ar dura zeci de mii de ani.