Prima pagină » Ştiinţă-Sănătate » NASA va explora planeta Uranus, dar nu foarte curând

NASA va explora planeta Uranus, dar nu foarte curând

NASA va putea explora gigantul de culoare albastru pal, care încă stârneşte curiozităţi, abia după 2040.
NASA va explora planeta Uranus, dar nu foarte curând

Oamenii de ştiinţă de la NASA se pregătesc să trimită o sondă care să cerceteze gigantul misterios de gheaţă care se află situat la 20 ani distanţă.

A şaptea planetă a Sistemului Solar şi a treia ca mărime are o înclinare unică care o face să se rotească lateral, polii săi nordici şi sudici se află acolo unde majoritatea celorlalte planete îşi au ecuatorul. Unii astronomi susţin că pe Uranus ar ploua cu diamante în atmosfera sa densă. 

Planeta a fost vizitată de către sonda spaţială Voyager 2 în anii 1980, doar pentru a o fotografia, lăsând mai multe întrebări decât răspunsuri 

Potrivit unui nou editorial din revista Science al lui Kathleen E. Mandt , un om de ştiinţă al Laboratorul de Fizică Aplicată al Universităţii Johns Hopkins, prezintă cazul pentru expediţia unei sonde către Uranus. 

„Comunitatea ştiinţei spaţiale a aşteptat de mai bine de 30 de ani pentru a explora giganţii de gheaţă, iar misiunile către aceştia vor aduce beneficii multor generaţii viitoare”, scrie Mandt.

„Studierea tuturor celor patru planete gigantice (Uranus, Neptun, Jupiter şi Saturn) este vitală pentru reconstrucţia istoriei Sistemului Solar”, adaugă omul de ştiinţă.   

Deşi NASA nu a anunţat încă oficial o dată de lansare, probabil că racheta care va transporta sonda spre orbită Terrei va decola undeva între 2028 şi 2038.

Vreme de 15 ani, sonda se va deplasa spre Uranus într-o călătorie îndelungată, ceea ce ar însemna că abia după 2040 vor fi transmise primele imagini ale planetei. Sonda se va scufunda adânc în atmosfera uraniană, cuplată cu un satelit care va obţine vederi uimitoare ale numeroaselor luni ale planetei (27 la număr), dar şi ale inelelor sale. 

Astronomii susţin că este foarte probabil ca Uranus să adăpostească viaţă extraterestră, deşi este mult prea rece şi volatil din punct de vedere chimic pentru a găzdui chiar şi extremofile.  Cu toate acestea, cei cinci sateliţi naturali ai planetei Uranus (precum Miranda, Titania, Ariel, Umbriel şi Oberon) ar putea avea apă lichidă, despre care majoritatea astrobiologilor consideră că este necesară pentru existenţa vieţii, transmite Salon