31% dintre adulţii din SUA şi 46% dintre adolescenţii din SUA spun că sunt pe internet „aproape în mod constant”, potrivit sondajelor Pew Research din 2021 şi 2022.
Cât de mult este prea mult? Uneori este greu de ştiut. Dar, uneori, răspunsul este mult mai evident. A fost pentru Jerome Yankey. Era boboc la facultate când a observat că utilizarea reţelelor de socializare, în special a TikTok, devenise problematică, potrivit
CNN.
„A început să mă obosească mai întâi fizic, cred, pentru că atunci dădeam scroll ore întregi, nu mă culcam, îmi lua ore din zi. Nu prea făceam altceva în timpul meu liber”, a explicat el.
Yankey este departe de a fi singurul. Sondajul Pew Research Survey din 2022, realizat în rândul adolescenţilor din SUA, a constatat că 67% dintre ei folosesc TikTok, iar dintre aceştia, 16% îl folosesc „aproape constant”. Acest număr este chiar mai mare în rândul celor 95% dintre adolescenţii care folosesc YouTube, 19% dintre ei folosindu-l „aproape constant”.
Sunt dependent?
Deocamdată, dependenţa de internet nu este un diagnostic clinic oficial. Există încă multe întrebări cu privire la faptul dacă se califică drept o tulburare de sănătate mintală de sine stătătoare sau dacă ar trebui să fie considerată parte a unei alte afecţiuni de sănătate mintală. Există, de asemenea, întrebări cu privire la modul în care să o definim, să o măsurăm, să o testăm şi să o tratăm.
Totuşi, majoritatea experţilor sunt de acord că, indiferent dacă este o adevărată „dependenţă” sau altceva, prea mult timp petrecut în faţa ecranului poate avea efecte negative, în special pentru copii.
Aici intervine Dr. Michael Rich. Un „mediatru” care se autodefineşte, Rich tratează tineri pacienţi cu ceea ce el numeşte utilizare problematică a mass-media la Clinica pentru tulburări mediatice interactive (pe care o co-dirijează) de la Spitalul de Copii din Boston.
Utilizarea zilnică medie a ecranelor de către copii a crescut cu mai mult de o oră şi douăzeci de minute în timpul pandemiei, potrivit unei analize.
„Unde apare problema este atunci când funcţiile lor zilnice sunt afectate într-un fel”, a spus el. „Ei nu dorm suficient. Ei mănâncă prea mult. Ei lipsesc de la şcoală sau adorm la şcoală. Se retrag de la prietenii lor”.
„Noi, ca societate, folosim termenul de dependenţă ca peiorativ. Ne gândim la dependenţi ca la nişte oameni slabi, cu un caracter slab… şi abordăm dependenţa, sincer, tot ca pe ceva ce trebuie pedepsit mai degrabă decât vindecat”, a spus el.
De asemenea, Rich nu crede că tehnologia este cauza problemelor pacienţilor săi, ci mai degrabă că le amplifică. Şi are o abordare contraintuitivă pentru a-i ajuta pe tinerii săi pacienţi, care se confruntă adesea cu alte probleme – cum ar fi anxietatea, tulburarea obsesiv-compulsivă sau pur şi simplu stresul.