Ima Keithel, care înseamnă „piaţa mamei” în limba locală Meitei, din Imphal, capitala statului indian Manipur din nord-estul ţării, se spune că este cea mai mare piaţă exclusiv pentru femei din lume. Bărbaţii pot intra în acest spaţiu, dar numai pentru a cumpăra bunuri, pentru a lucra ca portari sau paznici sau pentru a le oferi femeilor ceşti de chai cu lapte.
Conform obiceiului, doar femeile căsătorite pot face comerţ oficial în piaţă, iar pentru a obţine un spaţiu în zona oficială, o femeie trebuie să fie nominalizată de un vânzător care se retrage, care va alege de obicei o succesoare cu care este rudă, cum ar fi o soră, o fiică sau o verişoară.
Crearea Ima Keithel datează din secolul al XVI-lea, din Regatul Kangleipak, când a început ca o piaţă improvizată, în aer liber, unde se făcea troc de recolte. Pentru a susţine eforturile de război împotriva vecinilor birmanezi şi chinezi, în 1533 recrutarea a devenit obligatorie în Manipur şi toţi bărbaţii au fost antrenaţi ca războinici de la o vârstă fragedă pentru a proteja perimetrul regatului, care se întinde de-a lungul graniţei cu Myanmar.
Le-a rămas, aşadar, femeilor să conducă oraşul, potrivit
CNN.
„Piaţa era administrată de femeile din stat în aer liber”, spune Lokendra Arambam, fost cercetător al perioadei precoloniale a regiunii la Universitatea Manipur. „A început ca o activitate exclusiv feminină de vânzare de peşte, legume şi alte produse economice”.
Datorită poziţiei strategice şi uşor accesibile a oraşului Imphal, în centrul Manipurului, oraşul a crescut treptat şi a devenit treptat centrul economic al regiunii, iar femeile din Ima Keithel au devenit din ce în ce mai influente.
În zilele noastre, Ima Keithel este un microcosmos al societăţii egalitare din Manipur. Statul are una dintre cele mai ridicate rate de alfabetizare a femeilor din India şi este considerat un pionier al egalităţii de gen în întreaga ţară. Şi, deşi marea majoritate a populaţiei din Manipur este formată din grupul etnic local Meitei, piaţa găzduieşte, de asemenea, femei hindi, precum şi femei care reprezintă cele 33 de grupuri indigene din stat, în conformitate cu valorile sale progresiste.
Totuşi, nu totul a fost o tranzacţie fără probleme pentru aceste femei. În ianuarie 2016, un cutremur cu magnitudinea de 6,7 grade a provocat pagube serioase clădirilor pieţei, iar reconstrucţia a durat aproape doi ani. Închiderile care au durat mai mult de un an în timpul pandemiei au avut, de asemenea, un impact asupra mijloacelor de trai ale comercianţilor.
Dar acum, afacerile au revenit în plină desfăşurare la această piaţă de mame pionierat, dar veche de secole, din nord-estul îndepărtat al Indiei, în fiecare zi un amestec hipnotizant de culori, sunete şi mirosuri vibrante – iar efectele pozitive pentru femei sunt nepreţuite.
„Îmi iubesc munca din inimă, o fac cu pasiune„, spune Oinam Ongbi Jayela, o croitoreasă şi văduvă în vârstă de 64 de ani. „Dar nu este doar muncă. Sunt relaxată aici. Mă face fericită să fiu alături de aceste femei. Fiind aici, simt că voi trăi mult timp”.