Cele două companii britanice, Surrey Satellite Technology Limited şi Oxford Space Systems, consideră că pot oferi o capacitate similară, dezvoltată la nivel naţional.
Acestea vor începe să îşi construiască nava spaţială în acest an, cu sprijinul guvernului, şi au deja rezervată o lansare cu o rachetă americană.
SSTL are o reputaţie de lungă durată în ceea ce priveşte producţia aerospaţială, adevărata noutate este reprezentată de antena radar OSS.
Aceasta prezintă o plasă de sârmă de titan tricotată care este pliată strâns pentru lansare, dar care se va desface odată ajunsă pe orbită pentru a forma o umbrelă mare.
Prin intermediul acestei antene/reflector cu o lăţime de 3 m, satelitul, numit CarbSar, va obţine imagini de la sol.
SSTL şi OSS speră că satelitul CarbSar îi va plasa într-o poziţie puternică pentru a obţine contracte viitoare de furnizare de nave spaţiale operaţionale pentru guvernul britanic, atât pentru aplicaţii civile, cât şi militare.
Guvernul este nerăbdător să vadă ce pot realiza sateliţii tricotaţi. O parte din finanţare provine de la Fondul de investiţii strategice pentru securitate naţională, care sprijină tehnologiile promiţătoare care ar putea fi utilizate pentru securitatea şi apărarea naţională.
SSTL va construi cea mai mare parte a CarbSar, inclusiv toate sistemele interne care acţionează satelitul şi componentele electronice care asigură funcţionarea radarului.
OSS va furniza antena/reflector detaşabil, al cărui prototip este deja testat la sediul central al companiei din Harwell.
Firma numeşte structura un design cu „nervuri înfăşurate”.
Plasa de titan placată cu aur este ataşată la o serie de tije din compozit de carbon care pot fi înfăşurate radial faţă de un butuc central.
Ideea este că, odată eliberată, energia de tensiune din aceste tije, sau nervuri, va dori în mod natural să sară înapoi în configuraţia lor îndreptată, trăgând plasa în poziţie în acest proces.
Gândiţi-vă la banda de măsură a constructorului şi la modul în care aceasta vrea întotdeauna să se rupă în sensul lung atunci când este derulată.
OSS are o instalaţie mare în fabrică, unde exersează de nenumărate ori depozitarea şi desfăşurarea antenei.
„Trebuie să fie cât mai simplu posibil, deoarece cu cât ai mai multe piese, cu atât mai multe şanse ca ceva să meargă prost”, explică directorul executiv al companiei, Sean Sutcliffe.
„
De asemenea, trebuie să funcţioneze de fiecare dată, aşa că trebuie să vă asiguraţi că are suficientă energie de tracţiune pentru a şti că va ieşi cu siguranţă complet – că nu se va bloca la jumătatea drumului. Dar, de asemenea, nu vrei ca sistemul să aibă atât de multă energie încât să se rupă în bucăţi sau să deterioreze satelitul„, a declarat el pentru
BBC News.
Plasa în sine este remarcabilă, la fel ca şi procesul de fabricare a acesteia.
Firul este aproape invizibil. Bobinele acestuia alimentează maşina industrială de tricotat din fabrică, care este operată de un fost profesor de modă din Danemarca.
Precizia este totul
Atunci când plasa este strânsă, trebuie să respecte standarde foarte stricte.
„Avem un scaner cu laser şi scanăm plasa înainte de a fi depozitată şi după desfăşurare pentru a verifica dacă nu a deviat de la forma parabolică. Căutăm să obţinem o deviaţie mai mică de un milimetru„, a declarat Michael Lawrence, directorul de dezvoltare a afacerilor OSS.
Marea Britanie vorbeşte de câţiva ani despre posibilitatea de a avea o reţea de sateliţi radar.
Ministerului Apărării i s-au promis bani pentru achiziţionarea acestora.
Dar tehnologia de detectare este foarte utilă şi în situaţii de urgenţă civilă, cum ar fi monitorizarea amplorii inundaţiilor sau găsirea de dovezi ale alunecărilor de teren şi ale tasărilor.
Radarul garantează o imagine de fiecare dată când satelitul trece pe deasupra capului, deoarece viziunea sa nu este obstrucţionată de condiţiile meteorologice din acel moment.
SSTL a lansat un satelit radar propriu în 2018, dar speră că modelul CarbSar va avea un plus de atractivitate. În primul rând, acesta ar trebui să aibă o rezoluţie mult mai mare, văzând obiecte cu diametrul mai mic de un metru.