Unele găuri negre ar putea fi de fapt încâlcituri în ţesătura spaţiu-timp, sugerează o nouă cercetare

Cunoscute sub numele de „solitoni topologici”, aceste încâlcituri teoretice în ţesătura spaţiu-timpului ar putea bântui universul, iar găsirea lor ar putea avansa înţelegerea astronomilor despre fizica cuantică, potrivit unui nou studiu publicat în revista Physical Review D.

Găurile negre sunt probabil cel mai frustrant obiect descoperit vreodată în ştiinţă.

Teoria generală a relativităţii a lui Einstein prezice existenţa lor, iar astronomii ştiu cum se formează: tot ce trebuie este ca o stea masivă să se colapseze sub propria greutate.

Tarifele impuse de Trump ar putea crea o oportunitate pentru China

Sean „Diddy”, acuzat de noi infracțiuni înainte de procesul penal

Fără nicio altă forţă disponibilă pentru a-i rezista, gravitaţia continuă să tragă până când tot materialul stelei este comprimat într-un punct infinit de mic, numit singularitate.

În jurul acelei singularităţi se află un orizont al evenimentelor, o limită invizibilă care marchează marginea găurii negre.

Orice trece de orizontul evenimentelor nu mai poate ieşi, inclusiv lumina.

Dar problema principală cu acest lucru este că punctele de densitate infinită nu pot exista cu adevărat.

Deşi teoria generală a relativităţii prezice existenţa găurilor negre, şi s-au găsit multe obiecte astronomice care se comportă exact aşa cum prezice teoria lui Einstein  singularitatea trebuie să fie înlocuită cu ceva mai rezonabil.

Aflarea acestui mister necesită o înţelegere a gravitaţiei extrem de puternice la scară extrem de mică –  gravitaţie cuantică.

Până în prezent, nu este o teorie cuantică viabil, dar sunt câteva candidate. Unul dintre aceste candidate este teoria corzilor, un model care sugerează că toate particulele care alcătuiesc universul  unt de fapt făcute din corzi mici şi vibrante.

Pentru a explica varietatea largă de particule care populează universul, aceste corzi nu pot vibra doar în cele trei dimensiuni spaţiale obişnuite.

Teoria corzilor prezice existenţa unor dimensiuni suplimentare, toate rulate pe ele însele la o scară incredibil de mică – atât de mică încât nu putem spune că acele dimensiuni sunt acolo.

Şi acel act de rulare a dimensiunilor spaţiale suplimentare la scară incredibil de mică poate duce la descoperir foarte interesante. În noul studiu, cercetatorii au propus ca aceste dimensiuni extra compacte pot da naştere unor defecte.

Ca o cuta pe care nu o poţi scoate din cămaşa ta indiferent cât de mult o calci, aceste defecte ar fi imperfecţiuni stabile şi permanente în structura spaţiu-timpului – un soliton topologic, explică cercetătorii pentru LiveScience.