În ultimii ani, lipsa apei pe această arteră de transport a ameninţat de mai multe ori să scufunde cea mai mare economie europeană în recesiune, cu consecinţe negative în întreaga UE. Rinul este ca o bandă rulantă lichidă care conectează fabrici chimice, rafinării de petrol, oţelării, termocentrale pe cărbune şi alte uzine din Elveţia, Germania, Franţa cu porturile din Olanda.
Când barjele n-au mai putut naviga printre bancurile de nisip, a fost înregistrată o creştere a traficului feroviar de marfă. Acesta este un exemplu fericit deoarece nu la toate perturbările cauzate de fenomenele meteo care tind spre extrem pot fi găsite soluţii. „Nu există scăpare de valul de caniculă de care toată lumea ştia că vine“, scrie Bloomberg, făcând referire la temperaturile ridicate record şi la seceta neobişnuită care fac mai grele vieţile oamenilor din diferite locuri ale lumii şi testează la propriu limitele de supravieţuire.
Provincia spaniolă Catalonia, unde forţele separatiste sunt puternice, se confruntă cu cea mai cruntă secetă din ultimii 500 de ani. Acolo, lacurile de acumulare rămase fără apă au forţat autorităţile să plătească pentru un sistem de aprovizionare cu apă cu cisternele pentru cel puţin 80 de sate. Tensiunile economice şi nemulţumirea socială creează probleme politice, iar Spania se confruntă acum cu o furtună politică ce agită mişcările separatiste. În Africa, unde ochiul presei nu ajunge, valurile de caniculă au atins şi 50 de grade Celsius acolo unde sunt făcute măsurători meteorologice.
Anul trecut, doar în Somalia au murit cel puţin 43.000 de oameni ca urmare a celei mai grave secete din ultimii 40 de ani. Seceta este unul dintre fenomenele meteo extreme care în istorie au stat la baza unora dintre cele mai mari migraţii de populaţii. Teama de o nouă criză a migranţilor este încă bine întreţinută în Europa. Cea din 2015 aproape că a divizat Uniunea Europeană, iar cicatricele se văd şi acum.
În Italia, în insulele sudice Sardinia şi Sicilia au fost înregistrate la sfârşitul săptămânii trecute temperaturi de 48 de grade Celsius. Autorităţile italiene au emis avertismente de caniculă de intensitate mare în cel puţin zece oraşe, printre care Roma, Florenţa şi Bologna, importante centre turistice. În Grecia, guvernul a cerut suspendarea programului de lucru între orele 12 şi 17 după-amiaza în regiunile unde căldura extremă pune în pericol sănătatea omului. Mai puţină muncă înseamnă mai puţină activitate economică. În unele zone turistice ambulanţele făceau concurenţă tarabelor cu suveniruri. Anul trecut, temperaturile ridicate record au cauzat moartea a peste 60.000 de oameni în Europa, potrivit unui studiu recent pe marginea căruia s-a discutat intens în presa europeană. Multe dintre decese puteau fi evitate.
În criza energiei a existat teama, după cum s-a dovedit ulterior nefondată, că Europa va rămâne fără gaze naturale în iarnă şi că din această cauză se vor produce pene de curent şi că va trebui introduse restricţii în consumul de energie. Ungaria, care niciodată n-a dus lipsă de gaze mulţumită relaţiilor bune pe care le menţine cu Rusia, a simţit pe pielea ei fiorii acestei frici când activitatea de la centrala nucleară de la Paks a fost redusă deoarece temperatura apei Dunării la punctul de captare pentru centrală a crescut prea mult, la aproape 30 de grade Celsius. Apa este folosită pentru răcirea reactoarelor.
În weekend, Electricite de France, operatorul centralelor nucleare ale Franţei, a redus producţia unui reactor deoarece din cauza căldurii a fost restricţionată cantitatea de apă care poate fi descărcată în râul din care este alimentată unitatea. Supraîncălzirea apei din râu poate pune în pericol fauna locală.
Reducerea producţiei de electricitate nu este acum ceva grav deoarece şi consumul este mai redus ca de obicei. Însă ce se întâmplă cu reactoarele din Franţa şi Ungaria poate indica începutul unei tendinţe. Întreaga planetă se supraîncălzeşte, cu toate că economia se răceşte. De aceea, adevărata recesiune globală este ecologică, scrie Larry Elliott, comentator la The Guardian. Aceasta pentru că guvernele se concentrează pe problemele climatice doar când nu au şi alte probleme economice pe cap. Acest lucru trebuie să se schimbe, spune ziaristul.