Scriu ediotrii: „Când acceptă să compună o scrisoare de amor pentru prietenul său Dario, Antonio nu ştie ce reacţie în lanţ va declanşa gestul lui. Când Dario este ucis, Antonio descoperă că a primit în moştenire o mică vie în apropiere de Napoli. Oroare: vinul e de nebăut, iar în spatele afacerii se ascunde o mare combinaţie ilicită. Mirosul banilor atrage atenţia nedorită a Mafiei şi Vaticanului, precum şi ura neînfrânată a localnicilor. Iar cum mafiosi nu sunt tocmai uşi de biserică şi cum monsignori se pot comporta exact ca zişii mafiosi, Antonio va avea parte de încurcătura vieţii lui.”
Un excelent roman poliţist a cărui intrigă n-o vom dezvălui, dar spunem că multe dintre cele întâmplate în zilele noastre decurg dintr-o poveste veche, petrecută în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în Albania, pe vremea fasciştilor italieni şi trupelor germane.
La apariţia romanului în limba franceză, acum 32 de ani, criticii francezi îl socoteau ceva între tragedia greacă şi comedia italiană, o farsă bufă cu gust amar, o dramă care stîrneşte rîsul, nici lecţie, nici morală, un poem cântând cu forţă absurditatea în faţa bunului simţ. Un roman cu o seamă de portrete de multe ori caricaturizate, dar toate iubitoare de paste (de altfel cartea se încheie cu o pagină dedicată pastelor („există atâtea forme de paste tocmai pentru că viaţa însăşi e atît de diversă şi atît de complicată. Fiecare dintre ele trimite la un concept. Fiecare dintre ele istoriseşte o poveste. Un univers în sine”).
Autorul, Tonino Benacquista, s-a născut lângă Paris, în 1961, scrie romane poliţiste, dar şi alt fel de romane şi nuvele, este şi scenarist şi autor de benzi desenate. După romanul de faţă, multipremiat, a mai primit , în 2002, Premiul Cesat pentru cel mai bun scenariu şi în 2006 pentru cea mai bună adaptare.
Tonino Benacquista – Comedia rataţilor. Traducere din limba franceză de Nicolae Constantinescu. Editura Crime Scene Press. 219 pag.