COMENTARIU Lelia Munteanu: „Majoritatea israelienilor, dacă nu toţi, cred profund că noi suntem poporul ales. Şi, dacă suntem poporul ales, avem dreptul să facem tot ce vrem”

Dacă n-ar fi evreu, ar putea fi acuzat, pe negândite, de antisemitism. Ca evreu, acuzaţia ar fi „ură de sine”.

Este un personaj incomod, pentru că spune adevărul. Il spune cu candoarea dragostei pentru Israel. Cu inflexiuni profetice.

Defineşte legătura dintre evreii din Israel şi lobby-ul evreiesc american ca pe o „prietenie coruptă”: „Cred că, dacă n-ar fi lobby-ul evreiesc, Israelul ar fi astăzi un loc mai bun de a trăi în el (…), Statele Unite ar fi un loc mai bun şi mai democratic”.

Avem datele. Câți bani a acordat România Ucrainei. Țara noastră se află în primele 20 de state care au sprijinit militar, financiar și umanitar Ucraina

18:07

Apple lansează iPad Air cu cip M3: Performanță accelerată și noi funcționalități inovative

18:05

O întrebare pe care o repetă şi astăzi: „Chiar credem că în secolul XXI e acceptabil să ignorăm legislaţia internaţională într-un asemenea mod, să ignorăm instituţiile internaţionale şi să ne bazăm numai pe Statele Unite şi… Micronezia?”.

Speech-ul e al unui vizionar. Un singur lucru n-avea cum să prevadă: după 7 octombrie, societatea israeliană s-a trezit şi nu mai acceptă minciuna adormitoare, comodă, a liderilor săi politici. Ceea ce Gideon Levy numeşte „curtea întunecată din spate”, problema palestiniană, apare astăzi într-o lumină crudă.  

Iar vestea bună e că astfel încep să se clatine cele trei principii enunţate, în urmă cu opt ani, de editorialistul de la Haaretz:

„Cele trei principii, care ne permit nouă, israelienilor, să trăim atât de uşor cu această realitate brutală: A. Majoritatea israelienilor, dacă nu toţi, cred profund că noi suntem poporul ales. Şi, dacă suntem poporul ales, avem dreptul să facem tot ce vrem. (…). B. (…) Niciodată [în istoria ocupaţiei] ocupantul nu s-a prezentat ca victimă. Nu doar victima, ci singura victimă din jur. (…). C. Dezumanizarea sistematică a palestinienilor, care ne permite nouă, israelienilor, să trăim liniştiţi deplin, fiindcă ştim că suntem victimele. (…) Pentru că, dacă nu sunt fiinţe umane ca noi, atunci nu este cu adevărat o chestiune de drepturile omului”.

Fericit Statul care are cetăţeni, voci precum a lui Gideon Levy: