Romanul a fost tradus în 22 de ţări şi a câştigat, în 2021, premiile Campiello şi Strega Off şi a fost finalist la Premiul Strega.
Scriu editorii: „În Italia anilor 2000, pe fundalul unei societăţi care scoate repede şi vizibil la iveală disparităţile sociale, adolescenta Gaia trăieşte într-o căutare agresivă a oricărei forme de echilibru, găsindu-şi adesea refugiul lângă lacul Bracciano, care înghite totul – oameni, statui, visuri. Dominată şi supravegheată de o mamă acaparatoare, Antonia, care s-a sacrificat pentru a-şi menţine familia în siguranţă şi pe linia de plutire, Gaia îşi caută vocea şi-şi revendică independenţa. Scenariul sărăciei naşte violenţe nebănuite, Gaia însăşi având în ea o mânie înăbuşită care, atunci când izbucneşte, frizează până şi crima. Violenţa – la început măruntă, luând chipul răutăţilor copilăriei, apoi, pe măsură ce Gaia creşte, tot mai puternică şi mai crudă – devine singura cale de evadare dintr-o lume care nu-i acordă fetei nici o şansă. Dinapoia agresivităţii fruste, a precipitării vieţii, reflectate excepţional în scrisul Giuliei Caminito, se întrevăd fărâme de umanitate: nevoia de iubire, loialitatea, adevărul”.
„Giulia Caminito dă viaţă unui roman ancorat în realitate, dar în acelaşi timp străbătut de o radicală nelinişte, care face din scrisul ei, distilat şi precis, colţuros şi poetic, ultimul bastion în faţa fantasmelor ameninţătoare. Lacul este o oglindă magică: în adâncuri, alături de ieslea de Crăciun, vedem cufundată şi tinereţea, în nesfârşita ei luptă cu nefericirea. E cu neputinţă să nu fim captivaţi de acest roman de o eleganţă şi o maturitate ieşite din comun” – La Stampa.
Născută în 1988, Giula Caminito a studiat filozofia politică, trăieşte la Roma şi lucrează în industria editorială. Romanul de faţă a apărut în 2021.
Giulia Caminito – Apa lacului nu e niciodată dulce. Traducere din limba italiană şi note de Oana Sălişteanu. Editura Humanitas Fiction, colecţia Raftul Denisei. 291 pag.