Într-una dintre cărţile sale, Salman Rushdie relatează, prin gura unui personaj, ceva ce aceluia i se pare a fi o poveste. Nu că n-aţi mai auzit asta, dar e versiunea cea mai bună.
Un tip suferind de schizofrenie paranoidă, „crezându-se Napoleon Bonaparte, a fost de acord să se supună unui test cu detectorul de minciuni (…). L-au întrebat: Tu eşti Napoleon? El a răspuns (fără îndoială cu un zâmbet răutăcios pe buze): Nu. Atunci ei s-au uitat la monitor, care arăta, cu toată subtilitatea ştiinţei moderne, că nebunul minte.
(…) E suficientă convingerea fermă că un lucru e ceea ce e ca să îl facă să fie cu adevărat aşa? (…) Toţi poeţii cred că da. Şi, în vremurile în care domnea imaginaţia, această convingere fermă a urnit munţii din loc. Însă nu mulţi sunt capabili să fie ferm convinşi de ceva”.