Starea foarte şubredă de sănătate a preşedintelui Biden – evidentă nu doar în confruntarea cu Biden, ci şi în recenta deplasare în Europa – nu pare deloc a-i face pe Democraţi să îşi schimbe candidatul la prezidenţiale. Şi nu sunt în joc doar despre interesul candidatuluiul, nici interesul partidului.
În interviul din urmă cu câteva zeci de ore, Joe Biden şi-a exprimat dorinţa de a rămâne în cursă, deşi – dată fiind situaţia sa – nu domnia sa ar trebui pus în situaţia de a decide. Faptul că îşi minimalizează singur gravitatea condiţiei psiho-somatice nu i se poate imputa chiar din acest motiv. Însă faptul că familia o minimalizează tragic, faptul că fac asta şi colegii de partid, între care doi foşti preşedinţi, Obama şi Clinton, această orbire este de neînţeles şi de neacceptat, când este vorba despre cel mai important şi mai solicitant job din lume – de preşedinte al Statelor Unite.
Astfel stând lucrurile, la Convenţia Democraţilor din august Biden are asigurate suficiente voturi ale delegaţilor încât să capete nominalizarea. Ceea ce îl va aduce pe Trump, în ianuarie 2020, din nou în Biroul Oval. Cu ce consecinţe interne, încă nu s-a exprimat limpede. Cu ce consecinţe globale, autointitulatul „geniu stabil” ne-a prevenit: tăierea ajutoarelor americane pentru Ucraina, anularea angajamentelor SUA faţă de NATO, mână liberă premierului Netanyahu în războiul din Gaza şi într-un viitor război cu Libanul plus în toate catastrofele pe care aceste demersuri le vor atrage asupra Orientului Mijlociu. Nemaiamintind relaţia echivocă pe care o va stabili Trump cu China.
Cu patru luni înainte de alegeri, fruntaşii Partidului Democrat nu dau semne să înţeleagă că de decizia lor atârnă nu doar destinul Americii, ci al lumii întregi.