16:16
Din cinci în cinci ani, vă cânt aceeaşi manea cultă, de nici n-am băgat de seamă când am ajuns în România Educată:
În staţie la Lizeanu, stătea lecturând ziaru’. Şi-un eseu de Derrida – viaţa mea, inima mea.
Când pitea (să nu i-o fure) „Critica raţiunii pure”, a văzut trecând o blondă, ca după ultima modă. Avea girofar şi tiorbă şi-a intrat cu ea în vorbă:
– Domnişoară, domnişoară, ce program aveţi diseară?
– Espri-măte pe corecte: n-am program, eu am proiecte!
– Şi-ncotro şi pentru ce, cu suită SPP?
– Cu SIE îmi place MIE să merg la preşedinţie!
– Pot şi eu… hm!… cum să zic, ca să vă votez un pic?
La-nceput, că nu se poate şi că s-a mers prea departe. Da’ când i-a citat din Nietzsche a oftat. N-avea ce zice.