Robert Roberson, în vârstă de 57 de ani, urmează să primească joi o injecţie letală pentru uciderea în 2002 a fiicei sale în vârstă de 2 ani, Nikki Curtis.
Roberson şi-a susţinut multă vreme nevinovăţia. Avocaţii săi, precum şi un grup bipartizan de parlamentari texani şi experţi medicali au susţinut că condamnarea sa s-a bazat pe dovezi ştiinţifice eronate şi spun că noi dovezi au arătat că fetiţa a murit, de fapt, din cauza complicaţiilor legate de o pneumonie severă.
Totuşi, procurorii susţin că noile dovezi ale lui Roberson nu le infirmă pe cele conform cărora Curtis a murit din cauza rănilor provocate de tatăl ei.
Executarea programată a lui Roberson a reluat dezbaterea privind sindromul copilului scuturat. Pe de o parte a dezbaterii se află avocaţii şi unii membri ai comunităţilor medicale şi ştiinţifice care susţin că diagnosticul copilului scuturat este eronat şi a condus la condamnări greşite, iar de cealaltă parte se află procurorii şi societăţile medicale din SUA şi din întreaga lume, care susţin că diagnosticul este valid, a fost dovedit ştiinţific şi este principala cauză a traumatismelor craniene fatale la copiii mai mici de 2 ani.
Sindromul se referă la o leziune gravă a creierului, care are loc atunci când capul unui copil este rănit prin scuturare sau printr-un alt impact violent, cum ar fi lovirea de un perete sau aruncarea pe podea, de obicei de către un îngrijitor adult, a declarat doctorul Suzanne Haney, pediatru specializat în abuzuri asupra copiilor şi membru al Consiliului Academiei Americane de Pediatrie privind abuzul şi neglijarea copiilor.