Potrivit studiului publicat în Advances in Nutrition, aceşti nutrienţi inhalaţi se numesc „aeronutrienţi”, spre deosebire de „gastronutrienţi”, care sunt absorbiţi de intestin.
Oamenii respiră aproximativ 9.000 de litri de aer pe zi şi 438 de milioane de litri într-o viaţă. Spre deosebire de mâncare, respiraţia nu se opreşte niciodată. Expunerea noastră la componentele aerului, chiar şi în concentraţii foarte mici, se acumulează în timp.
Până în prezent, o mare parte din cercetările privind efectele aerului asupra sănătăţii s-au axat pe poluare. Accentul a fost pus pe ceea ce este rău în aer, mai degrabă decât pe ceea ce ar putea fi benefic. De asemenea, de vreme ce o singură respiraţie conţine cantităţi minuscule de nutrienţi, aceasta nu a părut semnificativă.
Aeronutrienţii pătrund în organism prin absorbţie, prin reţelele de vase mici de sânge din nas, plămâni, epiteliul olfactiv (zona în care este detectat mirosul) şi orofaringe (partea din spate a gâtului). Plămânii pot absorbi molecule de 260 de ori mai mari decât intestinul. Aceste molecule ajung intacte în fluxul sanguin şi în creier.
Cilii din sistemul olfactiv şi respirator au receptori speciali care se pot lega de o serie de alţi potenţiali aeronutrienţi. Printre aceştia se numără nutrienţi precum vitamina C, calciu, mangan, magneziu, fier şi chiar aminoacizi.
? DUMINICA ASTA DU-TE LA VOT ŞI PUNE ŞTAMPILA PE ALB, ADICĂ PE NICIUNUL, SĂ VADĂ CĂ EXIŞTI!