Miercurea Mare are o încărcătură aparte, fiind legată de două episoade cutremurătoare din Noul Testament: ungerea cu mir a lui Iisus de către femeia păcătoasă și trădarea Sa de către Iuda Iscarioteanul.
În această zi, Evanghelia ne amintește de femeia păcătoasă care, cu lacrimi de pocăință, a spălat picioarele lui Iisus și le-a uns cu mir de mare preț. Un gest simplu, dar profund, care i-a adus mântuirea și o amintire veșnică în conștiința creștinătății.
În contrast total, Iuda, unul dintre cei doisprezece apostoli, îl vinde pe Hristos pentru treizeci de arginți. Trădarea lui nu este doar un act de lăcomie, ci o dovadă a împietririi sufletului în fața iubirii divine. Din acel moment, ziua de miercuri devine zi de post pe tot parcursul anului în Biserica Ortodoxă, în amintirea acestei trădări.
Credincioșii merg la biserică pentru a participa la Denia de Miercuri seara, una dintre cele mai emoționante slujbe din această săptămână sfântă. Este o zi în care rugăciunea și pocăința sunt în prim-plan, iar postul se ține cu strictețe – unii aleg chiar postul negru.
Tradiția populară spune că este ultima zi în care se mai pot face treburi gospodărești serioase: curățenie generală, spălat, gătit. Începând cu Joia Mare, toate eforturile se mută spre suflet și pregătirea pentru Sfintele Paști.
În popor se mai spune că nu e bine să te cerți, să bârfești sau să ai gânduri rele în Miercurea Mare. Orice răutate făcută în această zi se întoarce asupra ta, pentru că este o zi a alegerii: să fii ca femeia care s-a pocăit sau ca Iuda care a trădat.
Se mai spune că nu e bine să mănânci urzici sau să folosești oțet în Miercurea Mare. Acestea sunt considerate simboluri ale amărăciunii și durerii lui Hristos. În unele regiuni din țară, bătrânii încă păstrează obiceiul de a nu atinge aceste alimente în această zi sfântă.
Unele superstiții spun că folosirea cuțitului, foarfecei sau a altor unelte ascuțite ar aduce pagubă sau boală.