Fenomenul Tunguska, un mister încă nerezolvat după 100 de ani

Explozia Tunguska a avut loc pe 30 iunie 1908 şi a afectat o suprafaţă de 2.150 de kilometri pătraţi în Rusia. Peste 80 de milioane de copaci din zona Krasnoiarsk, Siberia, au fost distruşi atunci, potrivit pravda.ru.

Ştiinţa nu a fost până în prezent capabilă să explice misteriosul fenomen Tunguska, printre ipotezele luate în considerare fiind antimateria, o gaură neagră în miniatură, un meteorit sau o navă extraterestră.

În primul rând, cercetătorii au vizitat locul unde s-a produs dezastrul Tunguska după mai mult de zece ani. Din anii ’20 s-au făcut regulat studii asupra fenomenului. Martorii au spus cercetătorilor că au văzut un stâlp uriaş de flăcări în cer şi au simţit un cutremur. Oamenii care locuiau departe de locul catastrofei au susţinut că au simţit în aer căldura.

Flaro pleacă din Sibiu după 100 de ani de activitate

14:24, 10 Mart. 2025

FOCUS: 4 martie, ziua care a îndoliat România şi a transformat Bucureştiul într-un oraş fantomă / Mărturii tulburătoare ale celor care au văzut infernul de aproape sunt publicate az

14:20, 04 Mart. 2025

În 1930, astrofizicianul Harlow Shapley a descoperit marea problemă, care urma să-i coste pe cercetători multe ore de nesomn: nu exista niciun crater pe locul unde se presupunea că un corp ceresc ar fi lovit Pământul. Cercetătorul a emis ipoteza potrivit căreia Tunguska nu era meteorit, ci o cometă sau fragmentele unei comete.

În 1940, Vladimir Royansky, de la Union College din Schenectady, SUA, a emis supoziţia că fenomenul Tunguska a fost, de fapt, antimaterie. În 1941, Lincoln La Paz, de la Universitatea Ohio University, din Columbus (SUA) a publicat două articole despre acest subiect în revista Popular Astronomy şi a dat mai multe informaţii în legătură cu această ipoteză. Ulterior, el a trimis o scrisoare Academiei de ştiinţă din Uniunea Sovietică, sugerând că ar trebui căutaţi izotopi anormali la locul impactului pentru a dovedi prezenţa antimateriei.

Ideea a fost apoi dezvoltată de trei cercetători de seamă americani, printre care s-au numărat laureaţii premiului Nobel Willard Libby şi Clyde Cowan. Libby, creatorul renumitei datări cu carbon 14, care a revoluţionat arheologia, a concluzionat că acel corp spaţial de antimaterie nu a ajuns pe Pământ, ci s-a distrus, în urma intrării în straturile dense ale atmosferei Pământului. Totuşi, detectoarele cu raze gamma instalate pe primul satelit artificial nu au indicat niciun incident de tipul anihilării antimateriei în spaţiul învecinat.

În 1973, doi fizicieni de la Universitatea din Texas au presupus că fenomenul Tunguska a fost de fapt o gaură neagră în miniatură care a trecut prin Pământ. Fizicianul Stephen Hawking a fost de părere că găurile negre în miniatură au apărut după Big Bang. Însă, nu există nicio informaţie despre minigaura neagră ieşind din Pământ într-un alt punct al globului şi, în consecinţă, provocând un dezastru similar celui de la Tunguska.