În lucrarea "Teatrul postdramatic" Lehmann subliniază faptul că "drama, ca o structură a narativului, nu poate fi concepută ca normă naturală şi regula teatrului".
Acesta a spus că disponibilitatea oamenilor pentru dramatic este determinată cultural.
Astfel, teatrul european clasic este orientat spre o poveste cu început şi sfârşit, în timp ce teatrul japonez nu ţine neapărat cont de aceste norme.
Lehmann a adăugat că teatrul postdramatic, care nu ţine cont de normele clasice ale interpretării "e o dezvoltare specifică Europei şi nu ar trebui să ne surprindă".
De asemenea, acesta a adăugat că majoritatea conflictelor – elementul principal al teatrului dramatic – sunt din ce în ce mai puţin alegeri ale protagoniştilor.
"Conflictele sunt din ce în ce mai des influenţate de economie şi elemente sociale", a spus acesta.
Lehmann a făcut o referire şi la teatrul românesc postdramatic, specificând că "Trilogia antică" de Andrei Şerban se înscrie în această categorie deoarece mai importante sunt vocile personajelor decât povestea propriu-zisă.
"Într-un sens larg, ideea teatrului dramatic are legătură cu un tip de cultură a Europei care s-a încheiat, mai ales de când ideea dramei este legată de subiectivitatea omului, subiectivitate legată de perioada dintre Renaştere şi secolul XX", a mai spus Lehmann.
Hans-Thies Lehmann este profesor de teatru la Universitatea Goethe din Frankfurt. A scris numeroase volume despre arta teatrală şi spectacolele după texte de Bertolt Brecht.