Născut în 1930, Dragoş Lazăr a urmat cursurile Facultăţii de Matematică din Bucureşti şi, în 1964, şi-a susţinut doctoratul cu teza "Teoria aripii subţiri în magneto-aerodinamică", iar în 1972 el a obţinut titlul de doctor docent.
A urcat treptele ierarhiei universitare, ajungând profesor la Catedra de Mecanică Teoretică la Facultatea de Matematică şi, ulterior, titular al cursurilor de mecanica fluidelor şi aerodinamică.
În paralel cu activitatea didactică, academicianul Lazăr Dragoş a desfăşurat şi o bogată activitate ştiinţifică în domenii ca mecanica aplicată, mecanica generală a sistemelor, mecanica fluidelor, teoria elasticităţii şi termoelasticităţii, aerodinamică, magnetodinamică şi magneto-aerodinamică, în care a adus contribuţii valoroase concretizate în numeroase monografii şi studii apărute în ţară şi peste hotare.
Este autorul monografiilor "Magnetodinamica fluidelor", "Metode matematice în aerodinamică" şi a colaborat la redactarea "Dicţionarul de matematică" şi a volumului "Matematici clasice şi moderne".