„Cooperarea cu PNL în proiectul Iohannis şi, apoi, în turul doi al alegerilor prezidenţiale a adus noi accente de dreapta în discursul public al PSD. Acest compromis a diminuat în realitate credibilitatea ofertei candidatului PSD, fiind perceput de electorat ca artificial şi conjunctural”, scrie Mitrea.
El face o analiză a evoluţiei PSD în ultimii ani, în care identifică trei greşeli majore: înlăturarea lui Nătase, în 2006, suspendarea lui Traian Băsescu în 2007 şi cooperarea cu PNL în proiectul Iohannis şi, apoi, în turul doi al alegerilor prezidenţiale în 2009.
„În 2004, PSD a câştigat alegerile parlamentare, dar nu şi guvernarea. Aceasta a fost consecinţa directă a pierderii alegerilor prezidenţiale de către Adrian Năstase. Victoria lui Traian Băsescu, la limită, în turul doi, s-a petrecut pe fundalul unei profunde erodări a imaginii publice a PSD. Pe de-o parte, partidul era considerat încă criptocomunist, iar pe de alta parte, dobândise imaginea de partid stat, care oferă imunitate corupţiei politice la vârf. Aceste clişee bine susţinute mediatic au acoperit cu desăvârşire performanţele guvernării şi au condamnat partidul la o dificilă izolare politică în opoziţie”, scrie Mitrea.
El menţionează că după ce partidului i-a fost lipită eticheta corupţiei, reacţia firească a fost un demers de reconstrucţie a imaginii publice a PSD.
„S-a încercat schimbarea discursului, s-au adus în primul plan al scenei politice noi purtători de imagine, precum şi fel de fel de fantezii identitare, unele chiar hilare, cum au fost cea a furnicilor roşii sau cea a cocorilor PSD”, mai scrie Mitrea.