În 1969, Coreea de Nord a doborât un avion de spionaj american, care survola Marea Japoniei, provocând moartea celor 31 de persoane aflate la bordul aparatului. Administraţia Nixon a decis atunci să nu recurgă la represalii, ci să efectueze în continuare zboruri de recunoaştere şi manevre navale.
Documentele declasificate, obţinute de departamentul Arhivelor privind securitatea naţională din cadrul Universităţii George Washington, arată că administraţia luase în calcul numeroase posibile reacţii, inclusiv atacuri convenţionale şi nucleare.
Potrivit unuia din aceste planuri, al cărui nume de cod era „Freedom drop”, Statele Unite ar fi folosit arme nucleare tactice pentru a distruge centrele comandamentelor militare, dar şi bazele aeriene şi navale nord-coreene.
Pierderile civile ar fi fost „între circa 100 şi câteva mii”, potrivit unei note confidenţiale, în acea perioadă, adresată consilierului pentru Securitate naţională a lui Richard Nixon, Henry Kissinger, de către secretarul Apărării, Melvin Laird.
Nu există documente care să arate că administraţia americană ar fi avut în vedere în mod serios un atac nuclear. Autorii documentului recomandau să nu se intervină decât dacă Phenianul desfăşoară un atac aerian asupra Coreei de Sud.
Un alt document include declaraţii făcute de Kissinger cu ocazia unei reuniuni de la Casa Albă. În privinţa Coreei de Nord, „trebuie să părem hotărâţi şi, dacă scopul este de a împiedica o reacţie (militară), acţiunea ar trebui să constea într-un atac de mare amploare”, a spus el.
„Dacă aceeaşi situaţie ar fi în prezent, (Nixon) fie nu ar face probabil nimic, fie ar alege o opţiune situată la extrema unei multitudini de posibilităţi”.