Exerciţiile aeriene israeliene în străinătate au fost reluate pe la jumătatea anilor 1990. „Până atunci, Israelul practic se autoizolase, încercând să ascundă strategiile de luptă de teamă că şi-ar fi diminuat capacităţile de atac într-o lume dependentă de echipamentele militare americane”, notează editorialistul Haaretz.
„Însă Forţele Aeriene israeliene au început să înţeleagă că trebuie să plătească un anumit preţ pentru a câştiga două lucruri importante – experienţă în situaţii riscante (necesară în cazul unor conflicte în zone îndepărtate) şi construirea unor posibile alianţe viitoare. În prezent, nicio armată, nici măcar cea a Statelor Unite, nu poate face faţă singură unui conflict. O bună cunoaştere a modului de organizare, a personalului şi procedurilor poate oferi ocaziile adecvate pentru operaţiuni viitoare comune”, explică editorialistul Haaretz, Amir Oren.
„Este puţin probabil ca echipajul elicopterului prăbuşit în România – unde terenul este mai puţin familiar, muntos şi împădurit – să fi putut respecta procedurile israeliene la fel de strict cum ar face-o în Israel. Regulile de transport şi antrenament sunt diferite în România, fiind într-o oarecare măsură dependente de susţinere externă şi supraveghere. Însă Forţele Aeriene israeliene au tras învăţăminte din accidentele suferite în trecut, luând în considerare proceduri pentru situaţii periculoase”, notează editorialistul.
MApN a anunţat, luni seară, că un elicopter israelian de tip CH 53 care avea la bord şase militari israelieni şi unul român a pierdut legătura radio cu centrul de Raportare Control al exerciţiului aerian, ulterior „epava” aparatului de zbor fiind localizată din aer în zona Fundata – Zărneşti. La bordul elicopterului se aflau şase militari israelieni şi un militar român.