Adevărul despre investiţiile statului

Această cădere arată că de fapt Guvernul nu a făcut în mare parte decât să achite facturi restante din anii trecuţi, legate de investiţii care au contribuit la PIB în anii trecuţi. De ase­me­nea, arată de ce nu se simt în economie inves­tiţiile cu care se laudă autorităţile şi reflectă inclusiv impactul companiilor de stat care şi-au restrâns bilanţurile în criză.

Imaginea contrastează puternic cu datele oficiale prin care Guvernul clamează o creş­tere de circa 30% a cheltuielilor de investiţii în semestrul I.

Cum se explică această contradicţie? Gu­vernul face raportări conform aşa-numitelor standarde „cash”, în care evidenţele bugetare înregistrează doar fluxurile de bani efectiv plă­tite, adică o cheltuială de investiţii apare nu­mai atunci când este achitată, cifrele regă­sin­du-se în execuţiile bugetare publicate de Mi­nisterul Fi­nanţelor. În schimb, pe metodologia euro­pea­nă ESA 95 (European System of Accounts), cheltuielile apar în scriptele bu­getare doar atunci când se înregistrează anga­ja­mentul de plată şi se emite factura.

Analiză: Consecințele economice ale tarifelor lui Trump. Cum ar trebui să reacționeze UE?

Euro Industry Summit | Radu Oprea: „România are nevoie de continuitate pentru a deveni un hub industrial și energetic”

În traducere, aceasta înseamnă că pe hârtie şi în discursurile oficiale sunt foarte multe pro­gra­me, există şi alocări bugetare în creştere, dar în realitate investiţiile noi ale statului sunt la pă­mânt. Indiferent de modul de raportare, inves­tiţiile care contează sunt cele care se văd în PIB.

Pe standarde ESA, în primul semestru din 2011 investiţiile publice aveau o pondere de 1,6% din PIB, în timp ce în aceeaşi perioadă din 2010 ponderea fost de 4,3% din PIB. Pe standarde cash, în primul semestru din 2011 ponderea investiţiilor publice era de 6,4%, în creştere faţă de nivelul de 5,5% din PIB din primul semestru din 2010.

Citeşte mai multe despre investiţiile statului pe www.zf.ro