Regele Belgiei îl desemnează pe un francofon să formeze un nou Guvern

Regele l-a desemnat pe Di Rupo „să formeze un Guvern şi i-a cerut să ia orice iniţiativă care ar putea fi utilă în atingerea acestui scop. Di Rupo a acceptat această misiune”, a anunţat, într-un scurt comunicat, Palatul Regal.

Negocierile pentru formarea unui Guvern s-au blocat de la 13 iunie 2010, din cauza puternicelor divergenţe asupra viitorului instituţiilor regatului, între flamanzi şi francofoni.

Lituania modernizează un nou coridor strategic prin Golul Suwalki pentru prevenirea unui atac rusesc și securitatea NATO

Războiul din Ucraina, ziua 1151. Ucraina și Rusia vor efectua un schimb de prizonieri înainte de Paște / Administrația Trump ia în considerare recunoașterea controlului rusesc asupra Crimeei ca parte a acordului de pace

În vara lui 2010, Di Rupo, în vârstă de 59 de ani, a fost însărcinat cu o misiune de „preformare” a Guvernului, care a eşuat, la începutul lui septembrie.

De atunci, confruntându-se cu un blocaj, regele a numit mai mulţi mediatori, dar nu a desemnat, niciodată, în mod formal, vreun oficial să formeze un Guvern.

Partidul Socialist (PS) a câştigat alegerile în tabăra francofonă, în Valonia şi la Bruxelles, în timp ce separatiştii din Noua Alianţă Flamandă (N-VA), a lui Bart de Wever, au câştigat alegerile în tabăra vorbitorilor de olandeză.

O reformă a instituţiilor federale, care să acorde şi mai multe puteri regiunilor belgiene, este condiţia impusă de flamanzi pentru constituirea unui nou Guvern.

La 12 mai, un nou mediator, creştin-democratul flamand Wouter Beke, a încheiat o misiune, de două luni, care pare că nu a permis angajarea unei avansări, chiar dacă acesta a declarat că a pus „bazele” a patru dintre cele mai delicate puncte.

Beke a citat despărţirea, cerută de Flandra, de circumscripţia electorală bilingvă francezo-olandeză Bruxelles-Hal-Vilvorde, „regionalizarea” politicii în domeniul angajărilor şi sănătăţii, dar şi reformarea sistemului de finanţare a regiunilor, care să le acorde o mai mare autonomie.

Dar, ca o dovadă a dificultăţilor care persisită, Albert al II-lea nu a numit, imediat, nicio personalitate care să reia firul negocierilor, pentru că francofonii şi flamanzii nu au reuşit, în acest stadiu, să hotărască cine, între Elio Du Rupo şi Bart De Wever, ar trebui să preia conducerea.

Noile consultări, pe care suveranul belgian le-a purtat, de joi, cu toate partidele, au permis, astfel, să se tranşeze asupra acestui punct, Elio Di Rupo fiind desemnat „să formeze” Guvernul.

Însă, misiunea lui pare, în continuare, anevoioasă şi ar putea dura mai multe săptămâni. Dar, dacă va reuşi, Di Rupo va deveni primul premier francofon belgian de la Paul Vanden Boeynants, care a condus Guvernul de la 20 octombrie 1978 şi până la 2 aprilie 1979.